Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Grigore VIERU – 70 27<br />
cazurile de retragere din vânzare a<br />
unor cărţi precum Săgeţi de Petru<br />
Cărare, Trei iezi de Grigore Vieru,<br />
multiplele situaţii când, din cauza<br />
cenzurii, cărţile nu vedeau lumina<br />
tiparului, autorii fiind declaraţi<br />
persona non grata. Pus în această<br />
situaţie, personajul literar se retrage<br />
în interioritatea-i pentru a-şi construi<br />
propria identitate. În creaţia lui Grigore<br />
Vieru interiorizarea coincide cu<br />
tentaţia creării unui univers primar.<br />
La fel procedează şi transnistreanul<br />
Anatol Codru al cărui univers liric<br />
are la temelie Îndărătnicia pietrei,<br />
Piatra de citire, Mitul pietrei. Aici<br />
scriitorii descoperă fondul sufletului<br />
popular prin intermediul căruia vor<br />
releva conştiinţa de sine precum şi<br />
un anumit sentiment al solidarităţii<br />
umane, axat pe valorile simple ale<br />
vieţii.<br />
Din multitudinea de definiţii<br />
date exilului o reţinem aici pe cea<br />
aparţinându-i lui George Astaloş.<br />
În cartea sa recentă Exilul. Memoria<br />
unei memorii (Editura Casa<br />
Radio, Bucureşi, 2003), scriitorul<br />
român, stabilit în Franţa, vede, la<br />
un moment dat, exilul „ca pe un<br />
exerciţiu de perpetuă umilinţă,<br />
marcat de adevărata regăsire de<br />
sine”, şi ca pe o „autoficţiune”, sau<br />
ca pe o „restituire ficţională”. Din<br />
perspectiva diasporei, autorul se<br />
povesteşte pe sine fără a urmări,<br />
după cum mărturiseşte el însuşi,<br />
elaborarea unui tablou figurativ al<br />
dezrădăcinării sale, ci îşi propune<br />
să facă „operă de seducţie modelată<br />
cu mijloacele specifice autoficţiunii”.<br />
Concluzia la care ajunge G.<br />
Astaloş trebuie raportată la modul<br />
occidental de a defini literatura, căci<br />
avem aici exemplul unui scriitor<br />
care îşi defineşte stilul în raport<br />
cu peisajul în care s-a încadrat de<br />
mai bine de câteva decenii. Spre<br />
deosebire de acest tip de exil, exilul<br />
interior al scriitorilor din spaţiul exsovietic<br />
trebuie privit ca o şansă<br />
de a se autodefini din perspectiva<br />
înfruntării opresiunii ideologicului,<br />
din perspectiva definirii literaturii ca<br />
artă liberă.<br />
Ceea ce îl preocupă pe Grigore<br />
Vieru este sentimentul libertăţii<br />
interioare şi revenirea la nişte modele<br />
existenţiale verificate de multe<br />
generaţii. De aceea imaginea de<br />
sine include: ziua de duminică „la<br />
alba-ne căsuţă curată ca un ou” şi<br />
„casa văduvă şi tristă de la margine<br />
de Prut”, „azima”, dimineţile reci<br />
de toamnă în care personajul liric,<br />
învelit cu greul colorat al lăicerelor,<br />
aude rudele vorbind în soaptă. Imaginea<br />
în care descoperim o copilărie<br />
plină de singurătate, cum este cea<br />
din poezia Melcul („Pleacă soarele<br />
cel bun, / Eu mă culc poveşti-mi<br />
spun. / Dar nici una nu-i frumoasă.<br />
/ Greu e singurel în casă”), precum<br />
şi a copilăriei în general, imaginea<br />
fiului pierdut în război (vezi poezia<br />
Cămăşile) sau a tatălui (vezi poezia<br />
Formular) completează universul<br />
exilului interior din poezia lui Grigore<br />
Vieru.<br />
Se desprinde din toate acestea<br />
o configuraţie identitară veche,<br />
aproape biblică. Către aceasta<br />
se îndreaptă cu precădere poetul<br />
nostru. Dar nu lipsesc nici accentele<br />
modernităţii specifice insului<br />
acaparat de viteze. Mai exact, este
Change language