PDF - Limba Romana

26
Ana BANTOŞ
Grigore Vieru:
între exilul
şi libertatea
interioară
Scriitorii cei mai buni din generaţia
şaizecistă, inclusiv Grigore
Vieru, au refuzat, în mare măsură,
prescripţiile ideologice impuse domeniului
artistic. Fiind totuşi unul
parţial, refuzul acesta nu salvează
toată literatura din acea perioadă.
Însă o situează, în mare, mai
aproape de ceea ce ar trebui să
fie literatura adevărată şi fixează
trăsăturile ei pentru un timp, până
pe la sfârşitul anilor ’80, când, pe
de o parte, schimbările din viaţa
limba Română
social-politică îi solicită totalmente
pe scriitorii şase- şi saptezecişti, iar
pe de alta, impulsionează procesul
de racordare a literelor basarabene
la postmodernism, chiar dacă nu
întotdeauna justificat şi cu destulă
acoperire. Prin urmare, încercarea
de a contura imaginea literaturii
basarabene contemporane se reperează,
fără doar şi poate, inclusiv
pe creaţia scriitorilor din ultimele
trei-patru decenii. Iar pentru a vorbi
despre tabloul complet al literaturii
ar trebui să avem în vedere
şi factorul receptării. Am ţinut să
evoc acest concurs de împrejurări
deoarece doar astfel poate fi evitat
gradul sporit de subiectivitate care
este tot mai evident în comentariile
unor autori.
Aşadar, este indiscutabil faptul
că în perioada postbelică a avut
loc un conflict acerb între ideologie
şi literatură. Drept dovadă sunt
2000, Vatra Dornei. Împreună cu Ana Bantoş şi sculptorul Ion Irimescu