PDF - Limba Romana

Pe mine mie redă-mă 7
importanţa lui Shakespeare. Dacă
Puck poate să meargă pe bicicletă
în Visul unei nopţi de vară, de ce
nu ar putea fi adus Eminescu în
faţa publicului tânăr de astăzi
într-un fel asemănător? Tinerii
spun că ei caută adevărul, ceva
care să reflecte propria lor lume,
ceva senzaţional în prezentarea
acesteia şi, mai presus de toate,
ei au nevoie să găsească puritatea
gândului şi adevărul. Dar mai
întâi trebuie să privim cu ochii
tineretului de mâine, aşa cum
Eminescu a făcut pentru contemporanii
săi.
Dacă nu se face ceva, curând
tineretul îl va pierde pe Eminescu.
El va rămâne pentru ei doar un
nume pe care îl vor ţine minte
pentru că au fost siliţi să-i înveţe
poeziile pe de rost la şcoală, lucru
care i-a plictisit sau li s-a părut inutil.
Un alt mod prin care Eminescu
ar putea rămâne în memoria
cititorului modern este dorinţa
lui de a cuceri spaţiul. Este o
legătură dificilă, dar efectele
vizuale care ar putea fi create
pentru Luceafărul sau La steaua
ar fi remarcabile.
Sunt sigură că mulţi se pot
speria de astfel de idei şi le vor
clasifica drept erezie, aşa cum au
făcut toţi criticii când idei noi au fost
aplicate clasicilor, dar în final ele au
avut un mare succes.
Sugerez o competiţie naţională
adresată diferitelor categorii
artistice: teatru, balet, pop-rock,
multimedia, cinematografie, videoclipuri.
Astfel se vor developa ideile
pe care le au tinerii despre poeziile
sau viaţa lui Eminescu. Sa le dăm
„carte blanche” şi să atragem sponsori
pentru premii mari, cum ar fi
călătoriile.
Dacă limbajul este o problemă
pentru promovarea ideilor lor în alte
ţări, se pot folosi texte paralele în
engleză, franceză etc.
Muzica sferelor răsună în operele
celor doi mari scriitori Shakespeare
şi Eminescu. Fiecare dintre
ei a contribuit prin imagine şi sunet
la evoluţia limbii lui şi a universului
estetic. Amândoi şi-au influenţat
confraţii şi au avut un impact enorm
asupra generaţiilor de după ei.
Studierea lui Shakespeare sau a lui
Eminescu înseamnă studierea individului
în societate, înseamnă contemplarea
omenirii în toată măreţia
şi slăbiciunea ei, în laturile ei bune
sau rele, în bogăţia sau sărăcia ei.
Cine îi studiază pe Shakespeare
sau pe Eminescu înţelege funcţia
supremă a iubirii şi intră în contact
cu marii filozofi – Platon, Kant,
Fichte, Schelling şi Shopenhauer,
intră în contact cu creştinismul şi cu
budismul şi ajunge să se cunoască
pe sine ca pe o creatură artistică
şi vulnerabilă într-un cosmos care
depăşeşte capacitatea noastră de
înţelegere.