PDF - Limba Romana

Istorie literară 169
Diana VRABIE
Privighetoarea
oarbă
...În vremurile noastre nu dezintegrarea
atomului este îngrozitoare,
ci dezintegrarea conştiinţelor,
avea să noteze, în jurnalul său,
Sorana Gurian, refugiată la Paris,
în mai 1949, unde intră în legătură
cu exilul românesc anticomunist.
Din iniţiativa acestei prozatoare,
va lua naştere, la locuinţa sa din
Paris, un cenaclu literar, frecventat
de majoritatea scriitorilor români,
refugiaţi în capitala Franţei, de la
Mircea Eliade, Eugen Ionescu şi
Emil Cioran, la Virgil Ierunca, Monica
Lovinescu, Constantin Amăriuţei,
Marthe Robert, Paul Celan ş.a. Tot
la insistenţa Soranei Gurian, cu
sprijinul material asigurat de organizaţia
„Les amis de la liberté”, se
va realiza, în 1952, un supliment
special al revistei Preuves, „publicaţie
a congreselor pentru libertatea
culturii”. Contribuţia Soranei Gurian
se concretiza într-un articol ce viza
„trădarea” lui Mihail Sadoveanu,
căruia i se decernase Premiul Stalin
pentru literatură, şi într-un comentariu
cu caracter confesiv, adevărata
mea culpa a prozatoarei, consacrată
cărţii Adrianei Georgescu La
început a fost sfârşitul.
Despre autoarea Zilelor care
nu se întorc niciodată s-a scris
foarte puţin în ultima jumătate de
veac şi aproape deloc în ultimul deceniu,
cu excepţia câtorva mărturii
semnate de Cella Serghi (Pe firul
de păianjen al memoriei), Monica
Lovinescu (La apa Vavilonului),
Virgil Ierunca (Trecut-au anii), E.
Lovinescu („Sburătorul”. Agende
literare). Cu atât mai puţini au fost
cei tentaţi să se oprească asupra
operei sale literare şi a revalorificării
ei ştiinţifice şi estetice. La sfârşitul
anului 2001, Jurnalul literar începea
să publice, în traducerea Corneliei
Ştefănescu, Les Mailles du filet –
„jurnalul din România” al Soranei
Gurian, care a suscitat un viu interes
din partea criticilor.
Cine este totuşi Sorana Gurian,
„făptura miniaturală, ca o
păpuşă schiloadă” (Ieronim Şerbu),
„ovreicuţa de la Iaşi cu picioarele
rupte” (E. Lovinescu), convertită la
catolicism, ilegalista devenită după
23 august directoare a Universului,
suspectată de spionaj în favoarea
Gestapoului, apoi a francezilor?
Figură aproape necunoscută astăzi,
Sorana Gurian a fost o personalitate
reprezentativă pentru viaţa culturală
a României interbelice, frecventatoare
a cenaclului „Sburătorul”
unde intrase graţie virtuţilor literare,
deşi pentru mulţi cititori din acea
perioadă numele ei avea mai mult
rezonanţe scandaloase.
Sorana Gurian, pe numele
adevărat Sara Gurfinchel, s-a născut,
după toate probabilităţile, la 18
noiembrie 1913, fapt menţionat în
majoritatea izvoarelor documentare.
În ceea ce priveşte locul naşterii
scriitoarei, datele se contrazic de la
un izvor la altul sau chiar sunt omise.
Astfel, Al. Piru, unul dintre primii
care au încercat o privire de sinteză