PDF - Limba Romana

Grigore VIERU – 70 93
Theodor CODREANU
a tăcea în limba
neamului
„În artă, ca şi în război – spune
Grigore Vieru –, trebuie să mergi pe
drumul tău ca să învingi” 1 . Aşa că,
în capătul tuturor bătăliilor (care nu
s-au încheiat), Grigore Vieru poate
să spună liniştit că a mers pe un
drum numai al său, cu numeroase
vecinătăţi (pe care criticii le-au
înregistrat cu sârguinţă), dar pe cărările
cărora poetul niciodată nu s-a
rătăcit sau împotmolit. Şi asta din
pricină că adevăraţii săi magiştri,
folclorul românesc şi Eminescu,
au exercitat asupra lui o influenţă
catalitică, iar nu una modelatoare
(în limbajul lui Blaga). Apoi, deşi
nimic din fiinţa lui nu a fost bacovian,
a înţeles, ca puţini alţii, ce lecţie
superbă, în prelungirea celor doi
maeştri pomeniţi, ne-a dat G. Bacovia.
E grăitor că între tradiţionalişti
(sămănătorişti) şi modernişti Vieru îl
preferă pe Bacovia, dovadă că a intuit
singularitatea acestuia în raport
cu cele două tendinţe dominante
în cultura poetică românească:
„Sămănătoriştii au pudrat cuvintele,
moderniştii le-au scos măduva: a
venit Bacovia şi a salvat ce a mai
rămas viu şi curat în ele” 2 .
Aprecierea aceasta poate să
Faptul că Theodor Codreanu s-a
apropiat de opera şi personalitatea lui
Grigore Vieru, care constituie, indiscutabil,
un fenomen, este firesc din moment ce ţine
în câmpul atenţiei procesele (politic, social,
cultural) ce au loc în Basarabia; mai este
însă un dedesubt care ni se pare de asemenea
foarte semnificativ: scrie despre poetul
basarabean după ce a publicat câteva cărţi
fundamentale despre Eminescu, Bacovia şi
Cezar Ivănescu, important poet contemporan
al repetiţiilor obsedante, „trubadur” orfic
rătăcit şi „tâlcuitor” de doine.
Theodor Codreanu face în Duminica
mare a lui Grigore Vieru un periplu exegetic
destul de lung, urmărind în oglinzi paralele
ce au scris alţi critici pentru a determina
propriile obiective ale analizei spre a-şi găsi
astfel „declicul” hermeneutic, cheia deschizătoare
a căilor de acces, spre a polemiza
din mers şi a contura – în consens sau în
disensiune cu alţii – portretul paradigmatic al poetului: „...Grigore Vieru ne
poate apărea ca un Bacovia de semn întors, un Bacovia à rebours, chiar
de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi
poeţi cu o structură antropologică asemănătoare”.
Mihai CIMPOI