You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Recenzii 233<br />
Ana Bantoş<br />
Aurel Scobioală:<br />
Scriitorii când<br />
erau copii<br />
În peisajul literar chişinăuian<br />
volumul recent apărut Scriitorii<br />
când erau copii (editurile Prut<br />
Internaţional şi Ştiinţa, Chişinău,<br />
2004) se înscrie ca o „tentativă”<br />
de a întredeschide o portiţă înspre<br />
universul miraculos al copilăriei<br />
scriitorilor. Copliăria are, la noi, o<br />
putere de atracţie sporită graţie<br />
faptului că aici s-a constituit, în<br />
perioada totalitaristă, o mentalitate<br />
bazată pe valoarea tradiţiilor<br />
recuperate, nu fără eforturi, dintre<br />
acestea făcând parte şi copilăria<br />
revendicată din perspectiva dreptului<br />
de raportare la un trecut recent<br />
nefalsificat. Alcătuită, în mare parte,<br />
din episoadele relatate de „copiii<br />
anilor treizeci”, cartea e o mărturie<br />
împotriva tendinţei irepresibile de<br />
idealizare a universului infantil,<br />
dar şi o dorinţă de a oferi şansa<br />
cunoaşterii realităţilor autentice de<br />
acum câteva decenii. Căci dincolo<br />
de întâmplările hazlii, şotiile şi năzdrăvăniile<br />
copiilor de atunci, dincolo<br />
de faptul că, după cum mărturiseşte<br />
însuşi autorul Aurel Scobioală, ideea<br />
cărţii i-a fost sugerată de micii<br />
cititori care, la întâlnirile cu scriitorii,<br />
îi provocau pe aceştia din urmă să<br />
se confeseze în stil crengian, este<br />
incontestabilă valoarea documentară<br />
a volumului ce ar putea servi la<br />
elaborarea unor eventuale studii de<br />
istorie a mentalităţilor. Chiar dacă<br />
imaginea neîntrecutului povestitor<br />
humuleştean planează deasupra<br />
multor întâmplări, cartea se constituie<br />
şi ca o probă de emulaţie<br />
sau de detaşare nu numai de la<br />
modul de a fi crengian, ci şi de la<br />
cel druţian sau chiar sadovenian.<br />
Prin urmare, nu lipseşte nici tentaţia<br />
mitizării universului copilăriei.<br />
Aidoma cireşului din Amintirile lui<br />
Ion Creangă, imaginea fetişizată a<br />
pomilor, „bunicii cei dulci” (Gheorghe<br />
Vodă), „lucrează” în memoria<br />
afectivă a scriitorilor, determinând<br />
o identificare a copilăriei într-o deplină<br />
armonie cu natura.<br />
Îndepărtată în timp, durerea<br />
suportată în copilărie (în momentele<br />
evocate de Andrei Strâmbeanu,<br />
Gheorghe Vrabie ş.a.) este convertită<br />
în „materie primă pentru artă”,