Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
62<br />
trecut uşor cu mâna peste denumirea<br />
cărţii şi a zis liniştit, dar încurajator:<br />
„Nu-i nimic, o să treacă...”.<br />
Şi a trecut. Întotdeauna când<br />
au început frământările în jurul<br />
limbii române şi grafiei şi când au<br />
răsunat şi frumoasele cântece pe<br />
versurile lui Grigore Vieru Floaremicşunea...,<br />
Bucură-te, scris latin,<br />
Frumoasă-i limba noastră mi-am<br />
amintit de consolatoarea spusă a<br />
lui Zaharia Stancu: „O să treacă...”.<br />
O altă clipă de graţie mi-a<br />
prilejuit-o întâlnirea cu Nichita<br />
Stănescu, pe care o datorez tot lui<br />
Grigore Vieru.<br />
În dimineaţa zilei de 30 septembrie<br />
1976 am fost sunat de el ca<br />
să vin de urgenţă la un mic dejun.<br />
Poetul nu a deconspirat la telefon<br />
motivul întâlnirii.<br />
Când mi s-a deschis uşa<br />
apartamentului de pe strada Marx<br />
(acum Miron Costin, în preajma<br />
„Grădinii Moldovei”), l-am văzut în<br />
toată statura lui voinică şi legendară<br />
pe Nichita Stănescu, „tânăr<br />
zeu” al poeziei româneşti venerat<br />
de mine, ca şi de toată lumea literară<br />
basarabeană. După ce au<br />
fost făcute prezentările de rigoare<br />
(la masă mai erau aşa-zisele „Zile<br />
ale literaturii sovietice în Moldova”)<br />
şi află că sunt critic literar, „tânărul<br />
zeu” m-a şi atacat, franc, cu prima<br />
întrebare: „Ce crezi, bătrâne, despre<br />
poezia românească”. Surprins<br />
şi derutat şi de întrebare şi de aerul<br />
autoritar al celui care era identificat<br />
limba Română<br />
cu Poezia, am răspuns precipitat:<br />
„Am impresia că se cam filologizează”.<br />
Nichita Stănescu mi-a dat<br />
dreptate, deşi el însuşi mergea, dar<br />
cu superioritatea ce i-o dădea harul<br />
său combinativo-ludic deosebit, pe<br />
aceeaşi albie „filologică”.<br />
Am discutat până la Uniunea<br />
Scriitorilor, unde Nichita Stănescu<br />
fu înconjurat de toţi colegii mei.<br />
Mi-am notat scurtul meu dialog şi<br />
l-am publicat mai târziu în cartea<br />
mea de dialoguri Spre un nou<br />
Eminescu.<br />
Graţie lui Vieru am avut parte<br />
şi eu de o clipă de graţie (iată că „filologizez”<br />
şi eu!): o întâlnire, greu de<br />
imaginat ca posibilă atunci, în perioada<br />
totalitarismului, cu un mare<br />
poet român (într-o anumită fază, la<br />
gara din Chişinău, uşile vagoanelor<br />
trenului Moscova – Bucureşti se<br />
închideau ca nimeni să nu poată<br />
ieşi pe peron şi nimeni să nu urce<br />
pentru o eventuală întâlnire) şi un<br />
prim moment de sincronizare vie cu<br />
procesul literar general-românesc.<br />
Sper ca aceste clipe de graţie<br />
să-i sporească bucuria împlinirii<br />
celor 70 de ani de viaţă şi de dăruire<br />
deplină poeziei româneşti şi cauzei<br />
noastre naţionale.
Change language