PDF - Limba Romana

Analize şi sinteze 159
Oana BOC
ALCOOLS DE G. APOLLINAIRE
(o abordare din perspectivă tipologică)
0. În articolul de faţă ne propunem o explorare (sumară) a universului
liric apollinairian în baza volumului Alcools, încercând să surprindem
coordonatele care conferă acestui univers poetic un anumit profil tipologic.
Demersul nostru se sprijină teoretic pe modelul de tipologizare textuală
propus de Mircea Borcilă 1 , model care valorifică, din perspectiva semioticii
lotmaniene şi a lingvisticii integrale, teoria blagiană a funcţiilor procesului
metaforic. Lumile textelor literare (şi, în sens larg, ale textelor culturale) nu
sunt lumi date, ci create prin chiar procesul de instituire a sensului. Mircea
Borcilă stabileşte un set de criterii tipologice pe care le situează „la un nivel
suficient de adânc încât să poată capta mecanismele fundamentale ale
creaţiei de sens cultural” (Borcilă, 1987, p. 186). Autorul disociază patru
tipuri de coduri poetice (semantic, sintactic, semantico-sintactic şi asemantic-asintactic),
valorificând în acest cadru conceptual al tipologiei textuale
teoria lotmaniană a codurilor culturale. Modelele lumii instituite prin text sunt
astfel încadrabile într-o tipologie: un model al lumii de tip sintactic, constituit
pe un model cronotopic monoplan, în care elementele se adiţionează, se
concatenează pe un plan unic, „analog lumii fenomenale”, şi un model al
lumii de tip simbolic, semantic, bazat pe un model cronotopic biplan, scindat
între o lume fenomenală şi o lume imaginară (presupunând „un model al
unor lumi multiplu semiotizate şi axiologic ierarhizate”, Borcilă, 1981, 1987).
Considerăm că setul de criterii de tipologizare propus în această perspectivă
teoretică are o largă aplicabilitate în domeniul textualităţii poetice,
astfel încât putem să raportăm aceste criterii la universul liric apollinairian,
cu intenţia de a determina caracteristicile care definesc tipologic textele
poetice ale autorului francez.
1.1 Alcools: particularităţi generale ale scriiturii
Guillaume Apollinaire e un spirit cu multiple faţete. El a experimentat
toate formele de scriitură de la începutul secolului, de la lirismul naiv de
factură profund tradiţionalistă până la cele mai moderne tehnici de elaborare
textuală. Acest amestec de practici textuale, mai ales în volumul Alcools,
face din Apollinaire creatorul cel mai complex şi cel mai semnificativ al
respectivei perioade.
A fost menţionat adesea polimorfismul operei lui Apollinaire 2 . Multitudinea
registrelor creaţiei ni-l prezintă pe poet nu numai ca un spirit sintetizator
al direcţiilor începutului de secol, ci şi ca pe unul care ilustrează o plurivocitate
tipologică. Însă dacă luăm în considerare ceea ce este definitoriu