PDF - Limba Romana

84
te, / Ori la răsărit de Soare, / Stingemi-s-or
ochii mie / Tot deasupra cărţii
Sale. // Am s-ajung atunce, poate,
/ La mijlocul ei aproape. / Ci să nu
închideţi cartea / Ca pe recele-mi
pleoape. / S-o lăsaţi aşa deschisă, /
Ca băiatul meu ori fata / Să citească
mai departe / Ce n-a dovedit nici tata.
// Iar de n-au s-auză dânşii / Al străvechei
slove bucium, / Aşezaţi-mi-o ca
pernă / Cu toţi codrii ei în zbucium”
(Legământ).
Dincolo de teme – sacre sau
profane –, ceea ce conferă o frumuseţe
tragică poeziei lui Grigore
Vieru este conştiinţa valorii imense
a limbii. Nu contează faptul că
această preţuire exacerbată se datorează
unor circumstanţe istorice;
important este că ea are un efect
estetic, făcând cuvintele extrem de
preţioase şi redându-le autoritatea
originară. Când citim sau ascultăm
o poezie de Grigore Vieru ni se
transmite sentimentul că trebuie
să acordăm o importanţă maxima
fiecărui cuvânt, pentru că a fost
obţinut cu greu. În felul acesta se
reconstituie ceva din condiţia orfică
a limbajului poetic.
* * *
Receptarea critică a poeziei
lui Grigore Vieru este grav
perturbată de calcule politice şi
prejudecăţi estetice. O impresie
dezagreabilă fac scriitorii cu nostalgii
naţional-comuniste care îl pupă
zgomotos pe amândoi obrajii pe
delicatul poet, făcându-l să se sufoce,
şi îi recită versurile extaziaţi,
înainte de a le citi. Dar tot atât de
dezolantă – şi compromiţătoare –
este atitudinea acelor critici literari
care nu se pronunţă în legătură cu
limba Română
Grigore Vieru, ca să nu-şi piardă
presupusul loc într-o presupusă
elită intelectuală, frigidă estetic,
sau îl privesc de foarte sus, considerându-l
un elegiac minor, un tradiţionalist
întârziat etc. „Consensul
cu aspiraţiile naţionale – explică de
la mare altitudine Al. Cistelecan,
după ce a comentat de la mică
altitudine versurile a zeci şi zeci
de poeţi mediocri –, topite într-o
elegie regresivă ce găsea tot mai
puţine valori de sprijin în prezent,
a exaltat şi dimensiunea valorică a
operei lui Grigore Vieru, altminteri
o diagramă onestă a tradiţionalismului
atât în privinţa scriiturii, cât şi
a pachetului tematic” (Dicţionarul
esenţial al scriitorilor români,
Bucureşti, Albatros, 2000).
Dincolo de „diagramă” şi de
„pachet” trebuie luat însă în considerare
talentul lui Grigore Vieru,
care îl face mai prezent în lumea
noastră de azi decât noutatea în
sine a unui program estetic. În creaţia
poetică nu se întâmplă ca în
producţia de bunuri electrocasnice,
unde ultimul tip de frigider este de
obicei mai bun decât cele anterioare.
În creaţia poetică contează
exclusiv personalitatea poetului, capacitatea
lui de-a emoţiona, indiferent
de tehnica pe care o foloseşte.
(România Literară,
nr. 38, 24 septembrie 2003)