PDF - Limba Romana

230
contribuţia acestor intelectuali de
marcă şi oricât de importantă s-a
dovedit o acţiune ca cea a Institutului
de Lingvistică şi a directorului
prestigioasei instituţii ştiinţifice (academicianul
Silviu Berejan), care au
pregătit un proiect al principalei legi
ce urma să fie adoptată, lucrul nemijlocit
cu deputaţii cerea un mare
efort intelectual şi un deosebit tact
omenesc (presupunând pregătire
ştiinţifică, cunoaşterea psihologiei
umane în general şi a stării de spirit
a deputaţilor în special, fermitatea
poziţiei adoptate, alegerea chibzuită
a modalităţii de promovare a
adevărului etc.) şi – cu siguranţă! –
nu-l putea înfăptui decât o persoană
– ba nu, o personalitate! – cu totul
aparte. Această personalitate a fost
Ion Borşevici, doctor în filozofie,
rector de institut, deputat etc. Nu
vom spune cum, ori de câte ori a
fost nevoie, Domnia sa a domolit
spiritele, a tratat problemele cu diferitele
fracţiuni din forul legislativ,
a adus argumentele decisive întru
ogoirea părţii tiraspolene şi tighinene
a legislativului, cu toate că şi
aceste acţiuni au fost de cea mai
mare importanţă. Scopul urmărit
de noi în rândurile de faţă e să
dezvăluim ideile şi atitudinile lui Ion
Borşevici – savantul, pedagogul,
deputatul – în problemele limbii
şi, mai larg, ale culturii poporului
nostru. Prilejul acesta ni-l oferă
noua sa carte Apa neîncepută a
dorului de libertate (Editura Litera
Internaţional, 2005).
E o culegere de articole, notiţe,
interviuri, în care dl Ion Borşevici
apare ca pedagog de vocaţie
limba Română
(partea I. Activitatea pedagogică),
lingvist / sociolingvist activ, bine
informat, convingător etc. (partea a
II-a. Activitatea lingvistică şi sociolingvistică)
şi un bun politolog (partea
a III-a. Probleme de politologie
şi filozofie). Există un fir de legătură
al tuturor intervenţiilor publicistice
ale Domniei sale – militantismul
activ, fie că e vorba de pregătirea
studenţilor pentru activitatea de
pedagog, fie că autorul se referă
la problemele limbii, literaturii şi
istoriei noastre, fie că el dezvăluie
şansele istorice ale neamului nostru
şi ne îndeamnă să fim demni de
trecutul glorios al românimii din care
descindem şi să cunoaştem bine
adevărul despre noi şi pentru noi.
Militantismul marchează consideraţiile
dlui Ion Borşevici despre nevoia
de personalitate a studentului
(„Cuget cutezător, inimă înflăcărată,
tendinţă puternică spre o continuă
autoperfecţionare, înaltul simţ al
datoriei şi al misiunii sale civice,
setea de a crea, de a lăsa după sine
o urmă ca o fulgerare de lumină...”),
ca şi îndemnul la conştientizarea
adevărului suprem despre noi („E
una când facem un tratat cu Polonia,
Ungaria, Cehoslovacia sau cu
Rusia, potrivit căruia purcedem pur
şi simplu la un schimb productiv de
valori spirituale, şi alta e când facem
aceeaşi operaţie cu fraţii noştri din
România, cu care avem aceeaşi
istorie, aceeaşi limbă, acelaşi port,
într-un cuvânt – aceeaşi spiritualitate;
aici procesul decurge lin, dar
hotărât şi e unul de restabilire a integrităţii
neamului. Iată deosebirea
fundamentală, domnilor...”).