PDF - Limba Romana

44
Ion MELNICIUC
Fascinaţia
cuvântului poetic
Poezia lui Grigore Vieru e un
miracol. Ea cucereşte mintea şi
sufletul oricui: ale micuţului de la
grădiniţă, care încă nu silabiseşte
cuvântul scris, ci îl percepe doar
cu inima, ale cititorului format, ale
consumatorului de frumos maturizat,
care conştientizează necesitatea
lecturii. E un miracol cunoscut
şi recunoscut de toţi cititorii săi.
Aproape jumătate de secol
creaţia celui mai al nostru poet român
din Basarabia, Grigore Vieru,
nu lipseşte din sufletele noastre.
Dar şi ale neromânilor, căci frumosul
nu cunoaşte hotare, fiind
condiţia sine qua non a valorilor
general-umane.
În poezia lui Grigore Vieru
frumosul palpită aidoma pulsului
omenesc, alimentat de forţa vivace
a inimii. Cine vine în contact
cu acest miracol rămâne captivul
poeziei vierene.
În rostirea şi rostuirea poetului
Cuvântul arde în plinătatea semnificaţiei.
Îşi trăieşte plenar viaţa. Ne
luminează mintea şi ne purifică spiritul.
În stăpânirea poetului Cuvântul
e atotputernic:
Rostesc cuvinte
Ca să iau aer.
Sau: Cuvintele sunt surorile mele
pierdute şi regăsite prin mila şi
limba Română
dragostea lui Dumnezeu.
Cu nesimulată căldură şi dragoste
m-am uitat lung în ochii cuvintelor
româneşti, ca în ochii copiilor,
până când s-au apropiat de mine.
O dată apropiate de sufletul
poetului, cuvintele rourează lacrimi
şi izvorăsc lumină: „Întâi să lucească
pe vârful peniţei stropul cel roşu
al sângelui meu, pe urmă – roua
de iarbă”.
Dintotdeauna am considerat
o datorie de conştiinţă să-i îndemn
pe studenţii mei să ia ore de limba
română la poeţii noştri. Fascinaţia
cuvântului o probăm doar în context
poetic. Eu, unul, nu mă satur
să savurez frumosul din poezia lui
Grigore Vieru. Cuvintele din poezia
dumisale sunt sonore pe potriva
cântecelor noastre. Ele, de fapt,
cântă:
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
Sau:
Hai, puiu, nani-na,
Că mama te-a legăna,
Că mama te-a legăna
Pe obraji, pe geana sa;
....................................
Pe un vers de Eminescu,
Pe pământul ce-l iubescu,
Să-l iubeşti şi tu aşa,
Hai, puiu, nani-na.
Orice cuvânt e doldora de
gând şi frumuseţe. Îi citesc aforismele
(intitulate mult prea modest:
Nişte gânduri) şi rămân cu impresia
că am lecturat cu inima nişte
poeme de suflet, dar şi profund
filozofice. Citeşti şi te cutremuri de