PDF - Limba Romana

Grigore VIERU – 70 73
14 februarie, 2005, U.P.S. „Ion Creangă”
nostru nu este şi el muşchiul verzui
de pe cruce”.
Mircea Eliade vorbea despre
hierofanie, despre coincidentia
oppositorum, despre cele două
timpuri – sacru şi profan. Ca să
trăieşti fiorul sacralităţii în această
viaţă, ca să nu rămâi cu speranţa
de a-l cunoaşte doar dincolo de
moarte, trebuie, intuia gânditorul,
să dai dovadă de talent. Grigore
Vieru pare să aibă premoniţia
dantescă a începutului edenic.
Poezia lui izvorăşte dintr-o undă
vibratoare a unei trăiri specifice ce
are caracterul unui surâs primar de
prunc, de unde şi titlul uneia dintre
poeziile sale – Ca prima oară, în
care trăim, împreună cu autorul,
sentimentul irepetabilităţii: Merg pe
pământ / Şi sun ca vioara. / Toate
îmi par că sânt / Prima oară. / Ca
un copil / Aştept dimineaţa, / Până
la lacrimi / Mi-e dragă viaţa. // Orice
splendoare / Mă doare, / Mă doare
această floare / Şi frumuseţea ta, /
Şi frumuseţea ta! / Şi această zi /
Ce mâine nu va mai fi, / Nu va mai
fi. // Înfiorat spun mamă şi tată / De
parcă-mi văd părinţii / Prima dată.
/ Ca un copil / Aştept dimineaţa, /
Până la lacrimi / Mi-e dragă viaţa.
Prin taina luminătoare de
cuget a poeziei, Grigore Vieru
promovează un adevărat cult al
frumuseţii sufletului. El a făcut din
lirica sa un mod de existenţă. E un
merit care se înscrie atât de frumos
în pagina sărbătoririi de astăzi. Cu
acest prilej, dorim poetului mulţi ani
înainte, inspiraţie şi noi întâlniri cu
iubitorii de poezie.