04.11.2014 Views

PDF - Limba Romana

PDF - Limba Romana

PDF - Limba Romana

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Filozofie 141<br />

menite, nici obiectivate, ci dinamice şi<br />

creatoare. Într-un anumit sens, eu (Eul)<br />

sunt eu însumi un act creator, universul<br />

e actul meu creator, la fel ca şi aproapele<br />

meu, la fel ca Dumnezeu. Această<br />

ultimă aserţiune nu vrea să însemne că<br />

Dumnezeu este în devenire prin procesul<br />

universal, aşa cum credeau idealiştii<br />

germani de la începutul secolului al<br />

XIX-lea. Frumuseţea în Univers este<br />

un act creator şi nicidecum o realitate<br />

obiectivă. Raţiunea e cea care militează<br />

în favoarea necesităţii unei transformări<br />

creatoare constante. Atunci când declar:<br />

„Dumnezeu există” sau „Omul e<br />

nemuritor”, înfăptuiesc un act creator.<br />

În afară de acest act nu există realităţi<br />

obiective, materiale, oferite din exterior:<br />

dar aceasta nu înseamnă că nu există<br />

altele, într-un sens diferit.<br />

Kant a înţeles greşit sensul profund<br />

al propriilor cuvinte, atunci când<br />

a vorbit de postulatele morale ale lui<br />

Dumnezeu, despre imortalitate şi libertate.<br />

Alternativa este evidentă: sau<br />

toate acestea nu au decât o valoare<br />

foarte superficială şi o semnificaţie<br />

moralistă restrânsă; sau toate acestea<br />

desemnează actul creator înfăptuit de<br />

om. O revoluţie a conştiinţei umane<br />

trebuie să survină mai devreme sau<br />

mai târziu, revoluţie ce ne va elibera<br />

de ascendentul lumii obiectivate, de<br />

hipnoza emanată din aşa-zisele realităţi<br />

obiective. Atunci concepţia noastră<br />

despre revelaţie va fi şi ea transferată<br />

în subiectivitatea existenţială; la rândul<br />

lui, adevărul va înceta să mai fie privit<br />

ca un determinism (înţeleg prin aceasta<br />

o logică universal valabilă), în schimb<br />

va fi restabilit în calitatea lui de libertate<br />

existenţială. Esenţa lumii, pentru a<br />

folosi acest termen controversat, nu<br />

este altceva decât actul creator.<br />

Dar actul creator acţionează întrun<br />

univers marcat de determinismul<br />

inerent obiectivării şi în care libertatea<br />

e nu numai restrânsă, ci chiar, foarte<br />

adesea, abolită. De unde complexitatea<br />

şi contradicţia extreme ale situaţiei<br />

omului în lume. Omul se află într-o stare<br />

de servitute interioară. Caracterul contradictoriu<br />

al situaţiei lui se remarcă mai<br />

ales atunci când abordăm problema relaţiilor<br />

persoanei umane cu istoria, problemă<br />

strâns legată de cea a situaţiei şi<br />

a rolului revelaţiei în raport cu aceasta<br />

din urmă. Dacă e adevărat faptul că<br />

critica revelaţiei depinde de conştiinţa<br />

filozofică, ştiinţifică şi morală a omului,<br />

atunci e încă şi mai adevărat faptul că<br />

tocmai această conştiinţă filozofică se<br />

află într-o dependenţă şi mai profundă<br />

faţă de revelaţie; aşa se explică de ce<br />

această umanitate contemporană, care<br />

s-a detaşat de orice credinţă religioasă,<br />

continuă să trăiască inconştient, fără<br />

s-o mărturisească, credinţele religioase<br />

antice, chiar dacă ele şi-au pierdut<br />

vechea lor formă. Iar aceasta e întru<br />

totul normal, din moment ce omul e o<br />

fiinţă istorică.<br />

Traducere de<br />

Ilie GYURCSIK<br />

* Aşa cum face, de exemplu, Polin,<br />

urmat de mulţi alţi autori. Toate acestea<br />

ne duc la Nietzsche (n.a.).

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!