Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Filozofie 141<br />
menite, nici obiectivate, ci dinamice şi<br />
creatoare. Într-un anumit sens, eu (Eul)<br />
sunt eu însumi un act creator, universul<br />
e actul meu creator, la fel ca şi aproapele<br />
meu, la fel ca Dumnezeu. Această<br />
ultimă aserţiune nu vrea să însemne că<br />
Dumnezeu este în devenire prin procesul<br />
universal, aşa cum credeau idealiştii<br />
germani de la începutul secolului al<br />
XIX-lea. Frumuseţea în Univers este<br />
un act creator şi nicidecum o realitate<br />
obiectivă. Raţiunea e cea care militează<br />
în favoarea necesităţii unei transformări<br />
creatoare constante. Atunci când declar:<br />
„Dumnezeu există” sau „Omul e<br />
nemuritor”, înfăptuiesc un act creator.<br />
În afară de acest act nu există realităţi<br />
obiective, materiale, oferite din exterior:<br />
dar aceasta nu înseamnă că nu există<br />
altele, într-un sens diferit.<br />
Kant a înţeles greşit sensul profund<br />
al propriilor cuvinte, atunci când<br />
a vorbit de postulatele morale ale lui<br />
Dumnezeu, despre imortalitate şi libertate.<br />
Alternativa este evidentă: sau<br />
toate acestea nu au decât o valoare<br />
foarte superficială şi o semnificaţie<br />
moralistă restrânsă; sau toate acestea<br />
desemnează actul creator înfăptuit de<br />
om. O revoluţie a conştiinţei umane<br />
trebuie să survină mai devreme sau<br />
mai târziu, revoluţie ce ne va elibera<br />
de ascendentul lumii obiectivate, de<br />
hipnoza emanată din aşa-zisele realităţi<br />
obiective. Atunci concepţia noastră<br />
despre revelaţie va fi şi ea transferată<br />
în subiectivitatea existenţială; la rândul<br />
lui, adevărul va înceta să mai fie privit<br />
ca un determinism (înţeleg prin aceasta<br />
o logică universal valabilă), în schimb<br />
va fi restabilit în calitatea lui de libertate<br />
existenţială. Esenţa lumii, pentru a<br />
folosi acest termen controversat, nu<br />
este altceva decât actul creator.<br />
Dar actul creator acţionează întrun<br />
univers marcat de determinismul<br />
inerent obiectivării şi în care libertatea<br />
e nu numai restrânsă, ci chiar, foarte<br />
adesea, abolită. De unde complexitatea<br />
şi contradicţia extreme ale situaţiei<br />
omului în lume. Omul se află într-o stare<br />
de servitute interioară. Caracterul contradictoriu<br />
al situaţiei lui se remarcă mai<br />
ales atunci când abordăm problema relaţiilor<br />
persoanei umane cu istoria, problemă<br />
strâns legată de cea a situaţiei şi<br />
a rolului revelaţiei în raport cu aceasta<br />
din urmă. Dacă e adevărat faptul că<br />
critica revelaţiei depinde de conştiinţa<br />
filozofică, ştiinţifică şi morală a omului,<br />
atunci e încă şi mai adevărat faptul că<br />
tocmai această conştiinţă filozofică se<br />
află într-o dependenţă şi mai profundă<br />
faţă de revelaţie; aşa se explică de ce<br />
această umanitate contemporană, care<br />
s-a detaşat de orice credinţă religioasă,<br />
continuă să trăiască inconştient, fără<br />
s-o mărturisească, credinţele religioase<br />
antice, chiar dacă ele şi-au pierdut<br />
vechea lor formă. Iar aceasta e întru<br />
totul normal, din moment ce omul e o<br />
fiinţă istorică.<br />
Traducere de<br />
Ilie GYURCSIK<br />
* Aşa cum face, de exemplu, Polin,<br />
urmat de mulţi alţi autori. Toate acestea<br />
ne duc la Nietzsche (n.a.).
Change language