PDF - Limba Romana

Analize şi sinteze 165
blourilor prin care aceştia trec (câmpii, grădini, hanuri, sate).
În L’émigrant de Landor Road vizualul este intensificat prin accentul
pus pe detaliu:
Le chapeau à la main il entra du pied droit
Chez un tailleur très chic et fournisseur du roi.
Aceeaşi forţă de plasticizare se regăseşte şi în alte texte. În Rhénane
d’automne alături de percepţiile vizuale, intensificate prin redarea unor
imagini dinamice şi cromatice, sunt create percepţii auditive prin interjecţii
onomatopeice:
Nul coq n’a chanté aujourd’hui / kikiriki (subl. n.)
Et les bons ânes / Braillent hi han (subl. n.).
Aceste interjecţii onomatopeice („kikiriki” şi „hi han”) au nu numai
rolul de a plasticiza verbele „a cânta” (chanter) şi „a zbiera” (brailler), de
a le orienta designaţional şi a le specifica sub aspect semantic, ci şi de a
contribui la orientarea plasticizantă a sensului 7 . Dacă principiul care guvernează
construcţia câmpurilor referenţiale interne este unul diagramatic
sau iconic, în cazul tipului textual sintactic interjecţiile onomatopeice pot
fi considerate ilustrări maximale, tipice pentru principiul diagramatic al instituirii
sensului. Semnul lingvistic stabileşte aici o relaţie directă cu lumea
empirică, extratextuală, „evocând”, prin chiar substanţa sa, prin „imaginea
fonică” („pittura fonica”) (Coşeriu, 1997/1978, p. 111), sunete din natură
sugerând, prin similaritate, imaginea concretă a lumii.
5. Consideraţii asupra sub-tipului funcţional în Alcools
În textele apollinairiene din volumul Alcools desemantizarea nu este
niciodată totală. Chiar şi în texte în care lipsesc conectorii transfrastici, ca,
de exemplu, în poemul Les femmes în care frânturile de conversaţie se
înlănţuie după o ordine arbitrară, coerenţa textuală se realizează totuşi. Ne
vom referi în continuare la Les femmes, întrucât este cel mai susceptibil
text (din acest volum de versuri) de a fi considerat o posibilă ocurenţă a
tipului asemantic-asintactic.
Comentând acest poem, J. M. Durry afirma că Apollinaire „a încercat
o scriitură nesupusă puterilor lucide ale conştiinţei, o scriitură ce se abandonează
plenar cuvintelor şi înlănţuirii lor întâmplătoare” (Durry, 1956, p. 237).
Putem recunoaşte aici actualizarea unui principiu al esteticii avangardiste
(„dicteul automat”), cu atât mai mult cu cât poemul este şi o prefigurare a
simultaneităţii pe care poetul o va căuta apoi sistematic în Calligrammes.
Totuşi poemul nu este o transcriere a unor conversaţii reunite într-un
ansamblu incoerent, întrucât autorul „urmăreşte şi ne face să urmărim
un fir ce se întrerupe dar care reînnoadă mereu” (Durry, 1956, p. 107).
În prima strofă, fiecare vers actualizează o altă situaţie enunţiativă,
constituindu-se în tot atâtea câmpuri referenţiale (ca unităţi minimale de
sens), reluate şi îmbogăţite pe parcursul poemului, simultan cu constituirea
altor câmpuri referenţiale. De exemplu, versul „Leuchen remplis le poêle et
mets l’eau du café” este în relaţie de coerenţă cu primul vers din strofa a
cincea („Apporte le café le beure et les tartines”) şi cu versul al treilea din
aceeaşi strofă („Encore un peu de café Leuchen s’il te plaît”). Imaginea