PDF - Limba Romana

Grigore VIERU – 70 65
Constantin TĂNASE
Fost-au acest
Grigore Vieru
Vodă...
(Odă în metru clasic;
imitaţie după Grigore Ureche)
Fost-au acest Grigore Vieru
Vodă, Domn al Poeziei româneşti,
un om nu prea mare de statu, dar
mare bărbatu, blând ca un miel cu ai
săi, dar iute la mânie cu neprietenii
neamului şi vărsător de sânge vinovatu
când aceştia îi călcau Moşia cu
războaie şi hulă. De multe ori pe la
ospeţe literare omora neprietenii
fără judeţ cu vreo replică sau vreo
epigramă. Hulitorilor de neam le
reteza limba şi-i mazâlea din inima
sa, pe cei iubitori de neam îi boierea;
păgânilor le scurta pohtele cu
tăişul verbului, pe prieteni îi înălţa
cu dulceaţa epitetului, îi plăcea
acestui Grigore Vieru Vodă Voievod
să întocmească cronici şi zapise
unde trecea ceea ce bun i se părea.
Numai un Voievod mare ca dânsul
nu se temea pe alţii de a-i lăuda.
Eunucii literari însă – acei care în
cronicile şi zapisele lui nu nimereau
– îl pizmuiau prin crâşme literare şi
bufeturi artistice.
Altminterea era un om întreg
la hire, neleneşu şi lucrul său ştia
a-l potrivi. Şi unde nu gândeai,
acolo îl aflai: azi vorbea cu tine de
la Chişinău, mâine îţi telefona de
la Bacău. Pe unde el călca, iarbă
verde creştea. Când Ţara Poeziei
lui era călcată de păgâni, Grigore
Voievod a apărat-o cu metafore dulci,
albinuţe, cântece domneşti, dar
şi cu epitete sângeroase. La lucru
de războaie meşter, unde era mai
periculos acolo el singur se băga,
ca văzându-l ai săi să se îmbărbăteze.
Şi de aceea rar războiu în care
nu biruia. Şi unde biruia nu câte
o piscină îşi săpa, ci câte o carte
edita – un Munte al Latiniei înălţa.
Şi atâţia Munţi a înălţat că Dunărea
de noi s-a apropiat şi râurile s-au
împreunat.
...Iar unde-l biruiau alţii, el nu
pierdea nădejdea, căci ştiindu-se
căzut jos, se ridica deasupra biruitorului.
Se ridica sus, până în piscul
Munţilor Latiniei, mănăstirea lui de
veci zidită de el din sarea sudorii
sale, atât de sus s-a ridicat, de a
rămas acolo şi i se vede şi azi de
departe chipul printre veşnicia brazilor,
tăcerea zăpezilor şi nemurirea
crinilor latini.
Şi azi acest Grigore Vieru
Vodă nu lasă din mână paloşul; Voievodul
îşi apără Moşia, sporindu-i
frumuseţea şi lărgindu-i hotarele –
încă un pic şi iaca-iaca ajungem cu
hotarele acolo unde am fost.
Să ne trăieşti, Măria Ta!
(Alcătuit de diacul Constantin
sân Mihaila Tănase, la Chişinău,
cetate de scaun vremelnică, văleatul
2005 de la Hristos, faur meseaţ,
14 dni, când Voievodul cu toţi plăieşii
lui îşi serba vârsta de patriarh,
dăruită de Dumnezeu.)