PDF - Limba Romana

Literatură universală 135
pene tăiate, frunze de gardenie
pe neagra gheaţă de asfalt! Căci zborul
tău va fi mai teribil – înălţată
de-aceste áripi de polen şi de mătase
în stacojiu halou în care crezi,
fiică soarelui, roabă gândului său
dintâi şi chiar stăpâna lui acolo sus...
_________
„ieşită” (v. 1): „înălţată” (v. 8); „fiică” (v. 11); „roabă” (v. 11); „stăpână” (v. 12):
„farfalla” (fluture) este substantiv feminin în limba italiană, întreg subtextul poeziei face
necesar să se ţină seama de acest lucru. „Omagiul lui Rimbaud” se referă la una care îl
citea şi comenta pe Rimbaud de la catedră (E. Montale, în L. Greco, p. 51).
Cer şi pământ
Că de câteva secole cerul ar coborî pe pământ
tot mai iute
nu puteai crede. Acum când mi-e cu neputinţă
să ţi-o spun prin viu grai îţi dezvălui că n-a coborât niciodată
pentru că cerul nu e un bumerang
aruncat ca să-l vezi revenind.
Dacă l-am creat nu se lasă revăzut,
privat de însuşirea existenţei.
Dar dacă nu e aşa poate să se lipsească
de noi, zgura lui, şi de istoria noastră.
Siria
Spuneau cei vechi că poezia
e-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate-aşa
de mă citeşti. Dar am ştiut-o-n ziua
când mi-am găsit iar vocea pentru tine,
amestecat fiind cu nori şi capre
semănate prin râpi să pască stuf
şi mărăcini, iar descărnatul chip
şi-l confundau soarele şi cu luna,
motorul se stricase, şi-o săgeată
de sânge pe o stâncă însemna
drumul spre Alep.
_________
Ecuaţia: poezia este scară către Dumnezeu, e plotiniană.