Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

În timpul aruncării cât şi a prinderii sunt
utilizate 3 funcţii: informare (sensibilitate),
execuţie (motorie) şi exprimare
(comunicare).
PRINDEREA
Prinderea reflectă acţiunea membrelor
superioare prin care se interceptează şi se
reţine un obiect aflat în mişcare.
TÂRÂREA
Târârea este o deprindere utilitară care
defineşte deplasarea orizontală a corpului
pe o suprafaţă de sprijin realizată prin
intermediul coordonării între membre
superioare şi inferioare.
− aruncare împinsă cu o mână sau cu
două la distanţă, în sus, la ţintă, către
partener de pe loc şi din deplasare,
aruncare de jos, de la nivelul pieptului
sau de deasupra capului;
− aruncare lansată cu rostogolire pe
sol cu o mână sau cu două mâini, la
distanţă, la ţintă sau către partener de
pe loc sau din deplasare.
Formele întâlnite pentru această
deprindere motrică sunt: prinderea cu o
mână, sus, jos, la nivelul pieptului, lateral,
din deplasare sau de pe loc; prinderea cu
două mâini, sus, jos, la nivelul pieptului,
lateral, din deplasare sau de pe loc.
Târârile pot fi executate pe partea
anterioară şi posterioară; târârea pe
antebraţe şi tălpi, pe antebraţe şi
genunchi, pe partea anterioară a corpului
cu ajutorul membrelor superioare şi
inferioare (mersul „pisicii”, mersul
„şopârlei”).
98
Învăţarea şi exersarea acestor deprinderi
favorizează creşterea indicilor de
coordonare motrică, fortificarea sistemelor
muscular şi ligamentar, dezvoltarea
acuităţii vizuale, a simţului kinestezic,
orientarea în spaţiu şi aprecierea formelor,
dimensiunilor obiectelor, a vitezei cu care
acestea se deplasează. Exersarea pe
perechi, asigură şi formarea capacităţii de
cooperarea între parteneri.
Influenţele pozitive ale târârii asupra
organismului se răsfrâng asupra mobilităţii
coloanei vertebrale şi a formării corecte a
curburilor acesteia, dezvoltarea
coordonării generale, a forţei membrelor
superioare şi inferioare, a dezvoltării
tenacităţii şi încrederii în forţele proprii.