Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

II.3. Coordonate ale dezvoltării psihice
Dezvoltarea fiinţei umane a primit cele mai diferite şi uneori
contradictorii explicaţii. Diversitatea punctelor de vedere îşi are explicaţia atât
în concepţia filosofică a autorilor,cât şi în modul de recoltare şi interpretare a
datelor. Unele teorii sunt bazate pe experimente riguroase şi este important
să desprindem câteva idei de bază, logic fundamentate, care să ne ajute atât
la explicarea ştiinţifică a procesului cât şi la orientarea demersurilor practice
educaţionale.
Dezvoltarea psihică a copilului prezintă contradicţii fireşti pentru orice
dezvoltare, dar pentru această categorie de vârstă pune probleme importante
datorită amploarei şi diversităţii condiţiilor sale.
Dezvoltarea psihică a omului nu se realizează spontan, ci sub
influenţa familiei şi societăţii, la care se adaugă efortul propriu de afirmare.
Omul este o fiinţă bio-psiho-socială, un sistem hipercomplex regizat
atât de legi cauzale cât şi de legi probabilistice. Factorul biologic genetic,
somatic, fiziologic, endocrin, funcţional (psihomotric şi motric), nivelul de
sănătate şi nivelul energiei de adaptare, în final, joacă un rol primordial şi
hotărâtor în dezvoltarea psihică ontogenetică şi a personalităţii fiecărui
individ.
Probleme dezvoltării ontogenetice au fost rezumate de Cronbach
(1977) şi citate de Epuran, M. 7 , 2002, p.12, astfel:
- Dezvoltarea este unificare şi acumulare; maturizarea fiziologică a
copilului interacţionează cu experienţa sa;
- Dezvoltarea corporală are o influenţă marcantă asupra trăsăturilor
individului şi a imaginii de sine;
- Cultura exprimă o serie de cerinţe faţă de creşterea individului
care trebuie să-şi dezvolte noi deprinderi pentru a le folosi în
rolurile sociale în continuă lărgire;
- Fiecare vârstă are sarcinile ei specifice; succesul într-o sarcină
7 Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză,
curs masterat, Bacău.
29