Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

3. jocuri senzoriale;
4. jocuri motorii;
5. jocuri intelectuale;
6. jocuri afective;
7. jocuri de voinţă.
Claparede, E., citat de Niculescu, R.M. 32 , 1999, p. 56, plecând de la
clasificarea lui Gross, K., consideră direcţia formativă a jocurilor astfel:
1. jocuri cu funcţii generale – jocuri senzoriale, jocuri motorii, jocuri psihice;
2. jocuri cu funcţii speciale – jocuri de luptă, vânătoare, jocuri
familială, jocuri de imitaţie.
O clasificare interesantă realizată de Demarbre, A., citat de acelaşi autor
mai sus menţionat, clasifică jocurile în funcţie de vârstă şi de gradul de activism:
1. jocuri foarte active;
2. jocuri active;
3. jocuri de slabă intensitate.
Colaboratorii lui Basov, M.I. – Zeilinghe, E.O. şi Lovina, M.A., citaţi de
Elkonin, D,B. 6 , 1980, p. 154 – 155, au realizat analiza structurală a activităţii
de joc la copii de vârstă preşcolară, ce a demonstrat că de-a lungul perioadei
preşcolare de dezvoltare se produc mutaţii esenţiale, atât în caracterul
stimulării proceselor de joc, cât şi în caracterul organizării sau al formelor
structurale. Concret, sunt evidenţiate următoarele aspecte:
1. dispare semnificaţia relativă a stimulilor interni şi creşte însemnătatea
stimulării sociale externe;
2. structura proceselor de joc se dezvoltă de la un şir de acte simple şi
temporare, prin structură asociativ – determinată, la structura
aperceptiv – determinată, o mărturie a dezvoltării organizaţiei interne a
procesului de joc.
Arkin, E.A., citat de Elkonin, D,B. 6 , 1980, p.184, caracterizează
dezvoltarea jocurilor cu rol, în felul următor: „în decursul vârstei preşcolare,
are loc o evoluţie de la grupuri umane mici instabile, spre grupuri numeroase
şi stabile. La copii de 3 – 4 ani predomină jocurile cu un subiect determinat şi
cu o desfăşurare din ce în ce mai complexă şi mai sistematică”.
Usova, A.P., citată de Elkonin, D,B. 6 , 1980, p.187, demonstrează că
„la vârsta preşcolară mare, copilul caută în jucărie şi în material
87