Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

VI.2. Ipotezele cercetării
138
Analiza teoretică şi generalizarea datelor literaturii de specialitate,
realizate în cercetarea de faţă ne demonstrează că relaţia predare – învăţare
– evaluare a capacităţilor motrice la preşcolari nu a constituit un domeniu de
interes pentru specialişti, astfel încât a devenit premisa de bază şi factor de
actualizare pentru formularea următoarelor ipoteze:
1. credem că la vârsta preşcolară se conturează două categorii de
trăsături: prima determinată de factorii de natură ereditară – puţin
educabil; a doua categorie care apare şi se formează în urma
desfăşurării procesului educativ – formativ. Dacă vom identifica
trăsăturile educabile pentru această vârstă, atunci vom putea
îmbunătăţi substanţial calitatea şi eficienţa procesului de formare
a preşcolarilor;
2. dacă particularităţile individuale de vârstă şi sex au suferit
schimbări sub influenţa factorilor civilizaţiei moderne (nivelul de
trai, condiţiile de viaţă, heterosisul, alimentaţia, tehnologiile
moderne, automatizarea, etc.), atunci programele tradiţionale pot
fi considerate ca fiind depăşite şi deci îmbunătăţite şi aduse la
nivelul exigenţei generaţiei actuale de preşcolari;
3. considerăm că în general, vârsta preşcolară şi mai ales
preşcolară mare (5 – 6/7 ani) este foarte importantă pentru
dezvoltarea motricităţii copiilor şi prevenirea deficienţelor fizice
şi stimularea astfel a dezvoltării capacităţii motrice, iar prin
programele de kinetoprofilaxie trebuie valorificate o serie de
procese specifice vârstei, cum ar fi: conduita ludică, nevoia de
mişcare, nevoia de întrecere, nevoia de afirmare, dezvoltarea
fizică armonioasă, etc.