Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

- Autorii Istomina, N.M., Leontiev, A.N., Smirnov, A.A., Piaget, J.,
Claparede, citaţi de Şchiopu, U. 8 , 1967, p. 156, au arătat că, în
condiţiile jocului, memoria este mai productivă şi capătă un
caracter vădit voluntar încă de la vârsta de 4 – 5 ani;
- La 4 ani, copilul începe să sesizeze în joc cerinţa fixării şi păstrării
sarcinilor ce i se trasează;
- La 5 – 6 ani caută să utilizeze procedee elementare de reproducere
şi face uneori încercări active de a-şi aminti ceea ce a uitat;
- Progresele evidente ale memoriei între 3 şi 7 ani arată că există o
creştere nu numai a funcţiilor plastice ale sistemului nervos central,
ci şi a sistematicii şi dinamicii corticale; caracteristic totuşi pentru
această perioadă este şi faptul că ei uită foarte repede;
- În această perioadă, în funcţie de conţinutul materialului care se
memorează şi se reactualizează, distingem următoarele forme ale
memoriei: memorie motrică, memorie plastic – intuitivă, memorie
afectivă şi memorie verbal logică. Conţinutul esenţial al memoriei
motrice îl formează deprinderile motrice. Având un caracter
profund afectogen, memoria prezintă mari inegalităţi, determinate
de jocul intereselor, al particularităţilor modului de viaţă şi al
trăsăturilor mediului apropiat în care trăieşte.
Atenţia
- Atenţia constituie una dintre cele mai importante condiţii ale fixării
şi păstrării experienţei personale, după Tomşa, Gh., Oprescu, N. 4 ,
2007, p.71;
- Atenţia contribuie la formarea abilităţii de a cunoaşte, a
deprinderilor de orientare şi investigaţie, de concentrare şi
percepere;
- La această vârstă, atenţia dobândeşte câteva proprietăţi, şi
anume: atenţia voluntară, susţinută de creativitatea copilului,
creşterea volumului atenţiei, sporirea mobilităţii atenţiei,
dezvoltarea concentrării şi stabilitatea atenţiei (dependentă de
gradul de adecvare a activităţii la capacităţile copilului, noutatea şi
caracterul stimulativ şi antrenant al acesteia), idee susţinută de mai
mulţi autori şi redată de Tomşa, Gh., Oprescu, N. 4 , 2007, p. 71;
39