Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

Capitolul XI.
Concluzii şi propuneri
259
În urma elaborării şi experimentării programelor de instruire
diferenţiate,în scopul creşterii capacităţi motrice concluziile ce se desprind
sunt următoarele:
1. constatăm prin analiza primei ipoteze în care se presupune că la
vârsta preşcolară se conturează două categorii de trăsături:
prima determinată de factorii de natură ereditară – puţin educabil;
a doua categorie care apare şi se formează în urma desfăşurării
procesului educativ – formativ. Dacă vom identifica trăsăturile
educabile pentru această vârstă, atunci vom putea îmbunătăţi
substanţial calitatea şi eficienţa procesului de formare a
preşcolarilor, următoarele:
Plecând de la determinarea psihomotricităţii care a rezultat din
interacţiunea factorilor socio-educaţionali (externi) şi a factorilor biologici
(interni) cu educaţia motrică se desprind următoarele concluzii:
• particularităţile individuale de vârstă şi sex se impun întrucât fondul
genetic cât şi educaţia motrică urmează căi individuale;
• din punct de vedere psihomotric, copilul urmează etape alternante
în evoluţia sa, de aceea rezultatul este diferit;
• obţinerea unui bagaj psihomotric a depins în mare măsură de
armonizarea relaţiilor dintre factorii determinanţi ai psihomotricităţii;
• prin stimularea diferitelor procese specifice vârstei, cum ar fi:
conduita ludică, nevoia de afirmare, nevoia de întrecere,
dezvoltarea fizică armonioasă, putem contribui la educarea şi
formarea psihomotricităţii specifică vârstei cronologice;
• în urma aplicării testului Oseretsky – Guillmann la testarea
finală, constatăm o creştere semnificativă a vârstei motrice în
intervalul 4 – 5 ani pentru 4 dintre subiecţi reprezentând 28% (2
fete – una dintre ele cu vârsta cronologică mai mare de 6 ani, şi
cealaltă mai mică de 6 ani şi 2 băieţi - cu vârsta cronologică mai