Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

II.6. Legile creşterii şi dezvoltării umane
Perioada de vârstă 3 – 6/7ani se caracterizează prin numeroase
schimbări ale proceselor fundamentale specifice de creştere şi dezvoltare.
După Ifrim, M. 13 , 1986, p.27, „creşterea este un proces cantitativ prin
care se realizează acumularea de substanţă organică. Este un proces
complex ce cuprinde două laturi: creşterea în volum şi refacerea masei
celulare uzate”.
„Dezvoltarea este un proces calitativ prin care se realizează o
permanentă restructurare şi reorganizare a conţinuturilor”.
Aceste procese sunt influenţate de acţiunea unor factori şi anume:
- factori interni (ereditatea);
- factori externi (mediul înconjurător) şi
- factori de mediu – organici şi socio-culturali (factorii organici
sunt reprezentaţi de climă, morbiditate, alimentaţie, locuinţă,
expunere la substanţe poluante iar factorii socio-culturali sunt
reprezentaţi de mediul familial, condiţiile economice, mediul şcolar).
Aceşti factori acţionează în strânsă legătură, modificându-şi
permanent efectele.
Principiile generale ale proceselor de creştere şi dezvoltare au fost
enunţate de Tănăsescu, Gh., şi se consideră că stau la baza proceselor de
creştere şi dezvoltare citat de Albu, C., Albu, A.,Vlad, T. L., Iacob, I. 9 , 2006, p. 12:
a. ritmul de creştere se reduce treptat, fiind mai mic pe măsură ce
copilul creşte;
b. ritmul creşterii este neuniform, perioadele de creştere lentă
alternând cu cele în care evoluţia este alertă;
c. ritmul creşterii şi dezvoltării diferitelor organe şi ţesuturi este
deosebit pentru acelaşi interval de timp. Creşterea este
neuniformă, fiind orientată în sens cefalo-caudal şi proximo-distal.
Unele organe au o dezvoltare rapidă (creierul), în timp ce altele
evoluează lent (sistemul muscular);
13 Ifrim, M. (1986), Antropologie motrică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
53