Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

altul, ci doar pe anumite paliere de vârstă;
- noile calităţi psihomotorii le integrează în diferite forme pe cele
anterioare, prin restructurări succesive;
- transformările din domeniul psihomotricităţii sunt continue şi
adesea imperceptibile la intervale mici de timp;
- dezvoltarea psihomotorie este de multe ori asincronică la nivelul
diferitelor procese şi însuşiri, unele având ritmuri proprii de
dezvoltare la diferite niveluri de vârstă.
Pick, L. şi Vayer, P., citaţi de Albu, C., Albu, A.,Vlad, T., L., Iacob, I. 9 ,
2006, p. 17, au identificat 6 factori care participă la realizarea unui gest
adaptat scopului propus:
- perfecţionarea echilibrului static şi dinamic asigură independenţa
de mişcare a unui anumit segment corporal;
- dezvoltarea engramelor motorii oferă posibilitatea repetării unui
anumit gest;
- dizolvarea treptată a sincineziilor asigură independenţa motrică a
celor două membre superioare şi inferioare;
- adaptarea la efortul muscular;
- perfecţionarea coordonării senzorio-motrice;
- adaptarea ideomotrică.
Majoritatea autorilor sunt de acord cu unele dintre componentele
psihomotrice, şi am identificat printre acestea: schema corporală,
lateralitatea, organizarea spaţio-temporală şi coordonarea (Albu, C. şi Albu,
A., Pick, L. şi Vayer, P., Horghidan, V. etc.), alţi autori fiind de părere că se
mai pot adăuga acestora coordonarea, ideomotricitatea, echilibrul static şi
dinamic, rapiditatea etc. (Fleishman, E.A.).
În continuare, vom încerca prezentarea componentelor
psihomotricităţii după Epuran, M. 16 ,1976, p. 115 şi particularizarea acestor
componente pentru vârsta preşcolară, considerând a fi una dintre clasificările
complete, astfel:
a. schema corporală;
b. coordonarea dinamică segmentară şi generală;
16 Epuran, M. (1976), Psihologia educaţiei fizice, Editura Sport – Turism, Bucureşti.
61