Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

III.4. Inteligenţa motrică
„Inteligenţa motrică a fost văzută drept posibilitatea de a îmbunătăţi
capacităţile musculare, de a înţelege jocul, de a deţine o bună motivaţie
sportivă şi de a acumula noi cunoştinţe, oportunitatea de a cunoaşte
principiile, strategiile, regulile şi psihologia sportului, de a sistematiza rapid
situaţiile schimbătoare din timpul activităţilor de forţă, de a organiza timpul,
spaţiul şi coordonarea musculară, de a regla poziţia corpului şi echilibrul de a
învăţa şi dezvolta controlul asupra musculaturii, de a învăţa cu să se mişte
corpul în situaţii diverse şi în medii diferite, de a coordona o parte a corpului
cu cealaltă, de a mişca diverse părţi ale corpului în combinaţie cu altele şi de
a îndeplini anumite cerinţe sportive”, conform părerilor emise de Ababei, R. 28 ,
2003, p. 155.
Parlebas, P.,1968, citat de Epuran, M. 17 , 1984, p. 265, foloseşte
termenul de inteligenţă motrică sau psihomotrică pentru „a exprima rezultatul
interdependenţei între motricitate şi raţionament”.
Iar Thomas, R., 1995, citat de Horghidan, V. 21 , 2000, p. 104, vorbeşte
despre „anticipare motrică, constând în organizarea unui program motor de
coordonate precise de timp şi spaţiu pentru a obţine simultaneitatea
evenimentelor”.
Pe când Horghidan, V. 21 , 2000, p.104, defineşte inteligenţa motrică
„organizarea cognitivă ce exprimă şi funcţionează prin finalizări în planul
comportamentului motor”.
Inteligenţa motrică priveşte în egală măsură selectarea, captarea şi
tratarea informaţiilor venite din exterior şi din interiorul corpului în vederea
elaborării răspunsurilor motrice adecvate.
Principalele atribute ale inteligenţei motrice, după Horghidan, V. 21 ,
2000, p.105, sunt:
- Intuitiv – operativitatea în alegerea programului motor adecvat
situaţiei şi intenţiei;
- Rapiditatea comparării alternativelor;
28 Ababei, R., (2003), Învăţare motrică, Editura Alma Mater, Bacău.
76