Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

III.2. Dimensiunile psihomotricităţii
Orice studiu asupra psihomotricităţii presupune cunoaşterea morfo-
funcţională a cadrului şi condiţiilor care o pregătesc şi o susţin din punct de
vedere fiziologic şi psihofiziologic.
De asemenea în analizarea psihomotricităţii pornim de la aspectele ce
îi permit copilului să-şi formeze sistemul de mişcări prin intermediul cărora
poate acţiona în orice condiţii, pe baza propriilor decizii, cu eficienţă,
spontaneitate şi rapiditate. Identificăm aşadar două tipuri de obiective ale
psihomotricităţii, cum se va vedea în tabelul nr. 2:
Obiective generale Obiective specifice
• Cunoaşterea şi înţelegerea
elementelor constitutive ale
psihomotricităţii;
• Identificarea mijloacelor prin
intermediul
acţiona;
cărora se poate
• Controlul comportamentelor de
bază ale psihomotricităţii pentru
a obţine o reacţie adecvată;
• Identificarea precoce a
tulburărilor psihomotrice.
trei sisteme:
60
• Dezvoltarea kinestezică a
percepţiei şi reprezentării
•
complexe a mişcării;
Evaluarea potenţialului
psihomotric prin aprecierea
raportului dintre vârsta biologică
şi cea cronologică;
• Dezvoltarea priceperilor şi
deprinderilor motrice de bază şi
aplicative;
• Perfecţionarea calităţilor motrice.
Activitatea psihomotorie a individului însumează acţiunea fiziologică a
1. sistemul piramidal (sistemul efector al mişcărilor voluntare);
2. sistemul extrapiramidal (care răspunde de motricitatea automată);
3. sistemul cerebelos reglator (al armoniei de echilibru intern al
mişcării).
Caracteristicile dezvoltării psihomotricităţii specifice preşcolarilor,
redate de Preda, V.,1998 sunt următoarele:
- dezvoltarea psihomotricităţii înregistrează salturi calitative pe baza
unor acumulări cantitative, formele noi de comportament
psihomotor fiind întotdeauna superioare celor precedente;
- noile calităţi nu le diferenţiază pe cele anterioare în mod puternic
semnificativ din punct de vedere statistic de la un an cronologic la