Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

101
Conform părerilor exprimate de autorii Ionescu, M., Radu, I. 36 , 1995,
didactica modernă pune în centrul atenţiei elevul/copilul ţintind să-l facă
părtaş la propria sa formare, formatorului revenindu-i răspunderea organizării
„câmpului educaţional” – proiectare, conducere în vederea formării lui.
Didactica modernă croieşte un drum spre o didactică a metodelor
active, participative, în care elevul nu mai este un simplu receptor de
informaţie, ci un subiect al cunoaşterii şi acţiunii.
Didactica tradiţională abordează procesul de predare – învăţare
pornind de la ideile empirismului clasic în care legătura dintre subiect şi
lumea externă se realiza cu ajutorul percepţiei.
Tendinţa didacticii moderne după Cerghit, I., 1976, Radu, I., 1979 citaţi
de Ionescu, M., Radu, I. 34 , 1995, p.10, se evidenţiază prin următoarele idei:
- Consideră acţiunea mintală externă drept sursă a cunoştinţelor,
percepţia fiind un moment al acţiunii;
- „celula” gândirii este operaţia; cunoaşterea este reflectarea
realităţii şi nu copierea realităţii;
- Pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării, pe
cultivarea creativităţii;
- Elevul devine şi subiect al educaţiei, ca receptor de informaţie; pe
primul plan stă cunoaşterea cucerită prin efort propriu;
- Pune în centrul atenţiei îmbinarea învăţăturii cu activităţi aplicative
şi de investigaţie.
- Dintre tendinţele didacticii moderne prezentate de Colibaba Evuleţ
D. 1 , 2007, p. 23, reţinem următoarele:
- Promovarea unei didactici psihologice şi active în stare să
identifice, expliciteze, conştientizeze procesul de instruire/educaţie;
- Asigurarea calităţii şi eficienţei procesului de instruire;
- Asigurarea calităţii şi eficienţei procesului de formare a formatorilor
prin imprimarea unor exigenţe sporite;
- Regândirea şi restructurarea didacticii tradiţionale prin prisma
rezultatelor cercetărilor ştiinţifice interdisciplinare.
36 Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj – Napoca;