Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

II.4. Forme de activitate generală şi motrică a copiilor de
vârstă preşcolară
De-a lungul perioadei preşcolare, motricitatea se caracterizează printr-
o intensă dezvoltare, ea contribuind la creşterea posibilităţilor copilului de a
lua contact direct cu lumea înconjurătoare şi de a facilita exercitarea unor
comportamente practic – acţionale.
Activităţile de joc şi ajutor pentru adult, acţiunile imitative şi de mânuire
a obiectelor, precum şi deplasările în spaţiul ambiant, contribuie la
dezvoltarea motricităţii grosiere, în timp ce desenul, colajele, modelarea
plastilinei, mişcările de la nivelul aparatului fono-articulator, stimulează
dezvoltarea motricităţii fine, care are efecte pozitive pentru pregătirea
copilului în vederea achiziţiei scrisului şi a comunicării verbale după Tomşa,
Gh., Oprescu, N. 4 , 2007, p. 76.
Osterieth, P., citat de Tomşa, Gh., Oprescu, N., 4 2007, p. 77, numeşte
această perioadă, etapa exuberanţei senzoriale şi motrice – „copilul
preşcolar este un neastâmpărat pe care oboseala nu-l ajunge, închinat pe
de-a –ntregul bucuriei de a simţi că trăieşte şi se mişcă”.
Buytendijk, F., citat de Elkonin, D. B. 6 , 1980, p. 83, analizează
particularităţile dinamicii comportamentului pentru această perioadă, astfel:
a. Lipsa de orientare a mişcărilor;
b. Impulsivitatea motorie;
c. Raportarea prin afecte la realitate;
d. Dinamica comportamentului faţă de mediu se caracterizează
prin timiditate, temere, sfială.
În decursul celei de-a doua copilărie, contextul general al dezvoltării
mişcărilor este axat pe următoarele evenimente mai importante, după
Şchiopu, U. 8 , 1967, p. 181:
1. La 3 ani este caracteristică mişcarea de obiectele care sunt în
mişcare, fapt ce permite să se adâncească procesul cunoaşterii; Acest
lucru denotă că, datorită desprinderii de percepţie, mişcarea capătă
perspective, devine un mijloc de a realiza un scop dinainte propus pe
plan ideativ şi legat de condiţii, soluţii, alternative. Pe această baza se
45