Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

I.3. Note preliminarii privind calitatea şi eficienţa procesului
de formare a preşcolarilor
Procesul de formare al preşcolarilor se prezintă sub forme variate, atât
ca structuri motrice, cât şi din punct de vedere al particularităţilor funcţionale.
Ele au funcţionalităţi biologice, psihologice şi sociale specifice, satisfăcând
într-o oarecare măsură nevoile vitale ale creşterii şi dezvoltării copiilor.
Activităţile corporale sunt activităţi sociale complexe, ale căror funcţii
trebuie privite în raport cu direcţiile esenţiale ale efectelor lor asupra
dezvoltării, perfecţionării şi valorificării capacităţilor umane fizice şi psihice.
Modernizarea procesului de formare a tinerei generaţii are drept scop,
sporirea eficienţei în vederea obţinerii unui randament optim, pentru a
răspunde adecvat în cadrul societăţii în care se dezvoltă. Activitatea
educativă, de formare a copilului trebuie să se desfăşoare astfel încât acesta
să fie pregătit, capabil să se adapteze şi să se integreze activ într-o societate
în care situaţiile se schimbă rapid.
Conţinutul procesului de formare se conturează în funcţie de cerinţele
unei educaţii permanente. Educaţia permanentă este provocată de o serie de
factori care justifică această perspectivă: schimbările permanente, explozia
demografică, progresul ştiinţei şi tehnologiilor, sporirea timpului liber,
modelele raţionale de viaţă, multiplicarea profesiunilor, democratizarea vieţii
sociale etc.
În prezent, în centrul atenţiei se conturează tot mai des relaţia instruire
– educare, dar mai ales relaţia informare – formare. Încercând să corelăm
aceste noţiuni, înţelegem că informarea este inclusă în sfera instruirii şi se
referă la însuşirea cunoştinţelor, iar formarea este inclusă în sfera educaţiei,
mai precis constituie un obiectiv al educaţiei intelectuale (dobândirea valorilor
ştiinţei - prin ştiinţă şi pentru ştiinţă).
Formarea, alături de informarea constituie un obiectiv principal al
procesului de învăţământ, adică contribuie la dezvoltarea capacităţilor
intelectuale şi asimilarea tehnicilor de cunoaştere, concomitent cu însuşirea
cunoştinţelor.
Între formare şi informare, există un raport de interdependenţă: la
7