Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

Chateau
Claparede Ed.
Uşinski K.D.
Vede în joc „o activitate fizică sau mintală gratuită,
realizată datorită plăcerii ce o provoacă”.
Arată că „jocul este o satisfacere imediată a dorinţelor
şi trebuinţelor”.
Subliniază „rolul mediului social în determinarea
conţinutului şi caracterului jocului”.
Consideră că „jocul este o formă de activitatea cărei
motivaţie nu este adaptarea la real, ci, dimpotrivă,
Piaget, J.
asimilarea realului la „eul” său fără constrângeri sau
sancţiuni”.
Epuran, M, (1973), afirma că „jocul de mişcare este o variantă a
activităţii de joc, baza ei o constituie diferitele acţiuni motrice active, motivate
de subiect şi parţial îngrădite de reguli; ele urmăresc condiţii mereu
schimbătoare ale mediului de joc a diferitelor dificultăţi sau obstacole ivite în
calea atingerii scopului propus”.
Acelaşi autor afirmă că jocul de mişcare constituie un instrument
eficient şi o modalitate de rezolvare a obiectivelor activităţilor motrice, oferind
posibilitatea dezvoltării capacităţii motrice a individului, dar şi influenţării
proceselor psihice, afective şi volitive.
Chiriţă, G. 30 , 1983, p. 28, consideră că „jocul permite manifestarea
iniţiativei şi independenţei acţiunii, dezvoltă gândirea, creativitatea,
capacitatea de anticipare şi de decizie. De asemenea, în alegerea jocului se
va porni de la sarcina pedagogică ce trebuie realizată, ţinând cont de faptul
că, acest instrument al educaţiei fizice poate avea în acelaşi timp mai multe
valenţe instructiv – educative, pe diferite planuri (motric, psihomotric,
cognitiv, socio – afectiv)”.
Urzeală, C. 31 , 2005, p. 7, desemnează jocul ca fiind „o activitate ce se
desfăşoară după reguli dinainte cunoscute şi acceptate, între anumite limite
spaţiale şi temporale şi pentru care participanţii optează liber, urmărind
diferite scopuri precum şi obţinerea imediată a elementelor de distracţie,
plăcere, reconfortare”.
Alţi autori, cum ar fi Bulher, K., citat de Elkonin, D.B. 6 , 1980, P.79,
consideră că satisfacţia funcţională a jocului a putut apărea pentru prima
30 Chiriţă, G., (1983), Educaţie prin jocuri de mişcare, Editura Sport – Turism, Bucureşti;
31 Urzeală, C., (2005), Jocul de mişcare, metodă şi mijloc de formare a deprinderilor motrice
de bază, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
82