Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

sunt supuse unei intenţii.
După vârsta de 5 ani are loc transferul intensiv, în învăţarea unor
mişcări, de la o mână la cealaltă, fapt ce contribuie la creşterea abilităţii
generale, după Raban, G., citat de Şchiopu, U. 8 , 1967, p. 182, la 5 ani
această creştere se exprimă la 80% din activităţile manuale.
Pe parcursul perioadei se formează un ansamblu de priceperi şi
deprinderi motrice, iar printre cele mai importante achiziţii motorii, Creţu, T.,
citat de Tomşa, Gh., Oprescu, N. 4 , 2007, p. 77, remarcă:
- La 3 ani, copilul poate merge cu tricicleta, aleargă bine, apucă bine
diverse obiecte, încearcă prinderea şi aruncarea unei mingi;
- La 4 ani, încearcă să sare într-un picior de mai multe ori, se caţără,
se îmbracă şi se dezbracă singur, foloseşte foarfeca;
- La 5 ani, încearcă să meargă pe bicicletă, să sară coarda, să
meargă pe role;
- De la 6 ani, copilul poate executa toate mişcările, cu condiţia să nu
implice efort fizic prea mare – şi îi reuşesc toate mişcările orientate
spre atingerea unui scop. Din punct de vedere motric, preşcolarul
mare se apropie de exigenţele şcolarului mic.
Zaporojeţ, A.V., citat de Elkonin, D.B. 6 , 1980, p. 317, relevă faptul că
„jocul reprezintă prima formă de activitate accesibilă preşcolarului, care
presupune reproducerea conştientizată şi perfecţionată a mişcărilor noi”. În
această privinţă, dezvoltarea motorie realizată de preşcolar în joc, constituie
adevăratul prolog al exerciţiilor fizice conştiente ale preşcolarilor.
În această perioadă se face un pas important pe linia dezvoltării
conduitei copilului, aceasta evoluând de la o conduită dominată nemijlocit de
cerinţele satisfacerii imediate a numeroase trebuinţe la o conduită în care
câştigă loc planul unor trebuinţe funcţionale noi, pentru care mişcarea
constituie un factor şi un teren deosebit de importante.
Formele de activitate generală specifice pentru fiecare etapă de vârstă
în parte se conturează astfel:
- La vârsta preşcolară mică (3 ani), începe să se contureze
subiectul jocului prin acumularea de experienţă. Este caracteristică
faza unificării a două – trei acţiuni elementare într-un lanţ centrate
pe un subiect; treptat în acţiunile copilului încep să fie implicate
47