Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

După Golu, M., 2000, citat de Sălăvăstru, D. 27 , 2004, p.15, învăţarea
motorie, „se concretizează în articularea mişcărilor simple, singulare, în
sisteme funcţionale unitare integrate, fie cu valoare instrumentală,
subordonate rezolvării unor sarcini, fie cu valoare finalistă în sine, cum este
cazul sistemelor motorii din activitatea sportivă”.
Vom face câteva referiri la principiile mecanice şi strategiile care se
aplică în timpul procesului de învăţare, astfel:
1. informaţiile trebuie să fie limpezi, prezentate cu claritate şi cu o
anumită frecvenţă, odată la unul sau două procese şi pe înţelesul
celor care receptează aceste informaţii (respectiv preşcolarii);
2. informaţiile trebuie oferite sub mai multe forme: explicaţie (metodă
de comunicare orală), demonstrarea practică (metodă intuitivă) şi
exersarea globală şi fragmentată (metode bazate pe acţiune) a
exerciţiului;
3. informaţiile trebuie însoţite de metode de corectare a greşelilor de
execuţie (intervenţie verbală, intervenţie prin intermediul gesturilor şi
semnelor, intervenţie nemijlocită asupra copilului în timpul execuţiei);
4. informaţiile ce privesc modul de execuţie nu trebuie oferite prea
repede pentru a nu crea confuzie;
5. informaţiile specifice vor constitui baza învăţării decât cele generale.
Unii autori consideră că nu se învaţă mişcări, ci soluţii motrice, adică
subiecţii, de la o repetare la alta, învaţă să combine parametrii diferiţi ai
mişcării, în vederea atingerii scopului în care aceasta este efectuată. Astfel
se consideră că nu se învaţă metoda, regula ce se perfecţionează treptat,
ducând în final la abilitatea atingerii scopului mişcării. Astfel, se desprinde
ideea că, mişcarea în sine nu este obiectul învăţării, ci rezultatul acesteia.
În concluzie, învăţarea constă în căutarea continuă de soluţii motrice
optime pentru rezolvarea unei probleme prin tehnici care se modifică şi
perfecţionează cu fiecare repetare. La fiecare repetare, subiectul stabileşte o
serie de relaţii între aceste informaţii, elaborând reguli proprii ce duc implicit
la achiziţionarea de experienţă sub forma unei reguli generale care se
menţine timp îndelungat.
27 Sălăvăstru, D. (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
75