Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

III.7. Deprinderi motrice
Aspecte teoretice
Definirea termenului de deprindere motrică este formulată de mai mulţi
autori, şi are următoarele aspecte:
Autori Definiţii, păreri exprimate
Epuran, M., 1994 „Deprinderea este o manieră de comportare
dobândită prin repetare (exersare), ca sinteză
realizată pe plan cognitiv şi senzorial-motric”.
Barta, A., Dragomir, P.,
1995
Zapan, G., Popescu-
Neveanu, P. ŞI Roşca,
Al. citaţi de Dragnea, A.,
şi Bota, A., 1999, p. 158
Radu, I., (1991), citat de
Marcu, V. şi Lozincă, I.,
2005
90
„Deprinderea motrică este un act motor voluntar,
care, prin exersare în aceleaşi condiţii se
automatizează asigurând un randament superior
(precizie, rapiditate, coordonare, uşurinţă) cu un
consum redus de energie nervoasă şi
musculară”.
Caracterizează deprinderea ca „rezultând din
consolidarea prin exerciţiu şi învăţare a anumitor
operaţii”.
Etapele formării deprinderilor motrice
- Sub aspect procesual, deprinderile sunt
acţiuni automatizate ce comportă o
simplificare, o reducţie treptată a proceselor
psihice implicate în componenţa lor;
- Sub aspect funcţional, deprinderile se
limitează de regulă la o acţiune sau operaţie,
la un algoritm;
- Sub aspect formativ, în cazul deprinderilor se
constată o scădere treptată, o epuizare a
rezervelor potenţiale, ca urmare a realizării lor
sub forma performanţelor situate la limita
superioară a posibilităţilor de dezvoltare.
În concluzie, deprinderile motrice sunt
caracteristici ale actelor învăţate, sunt
componente ale activităţii voluntare – conştiente
ale omului, care prin exersare dobândesc indici
superiori de execuţie, organismul obţinând
capacitatea de cheltuială energetică optimă
pentru realizarea actelor motrice respective,
obţinând randament superior de execuţie.
Însuşirea deprinderilor motrice de-a lungul timpului, a fost cercetată de
psihologi, fiziologic, pedagogi şi specialişti în domeniile în care se manifestă