Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

8. Mers în echilibru pe o linie trasată pe sol - 30 cm
9. Mers pe un plan
înclinat – 30 – 40 cm
cu deplasarea greutăţii
corpului pe piciorul din
faţă (ceea ce facilitează
trecerea peste obstacol a
piciorului din spate).
- poziţia corpului: uşor flectat,
privirea înspre obstacol.
- poziţia membrelor
superioare: abduse la 90°
pentru menţinerea mai
bună a echilibrului.
- spre deosebire de mersul
obişnuit, la mersul în
echilibru, deplasarea
(păşirea) se efectuează
„în linie”, piciorul de atac
(anterior) situându-se pe
aceeaşi linie cu piciorul
de sprijin (posterior).
- trunchiul este drept,
membrele superioare
abduse sau oblic-jos.
- nu se admite urmărirea
deplasării cu privirea
(capul drept, privirea
înainte).
- capul şi trunchiul sunt
uşor flectate pentru
menţinerea echilibrului.
- celelalte elemente ale
corpului menţin o poziţie
ca cea din timpul
mersului obişnuit.
1. tendinţa de a păşi normal, nu pe
aceeaşi linie, ceea ce conduce
la frecvente depăşiri ale limitelor
laterale ale suprafeţei prevăzute;
2. deplasarea corectă „în linie” dar
fără realizarea fazelor de mers
corespunzătoare;
3. deplasare cu evidenţierea
tonusului crescut al musculaturii
(prezenţa rigidităţii);
4. poziţie incorectă, privirea
urmăreşte continuu sau
intermitent mişcarea picioarelor;
5. realizarea corectă a mersului în
echilibru pe suprafaţă redusă de
sprijin, dar numai pe sol;
6. dificultăţi apărute în timpul
mersului în echilibru pe o
suprafaţă de sprijin mai sus faţă
de nivelul solului;
7. tendinţa de concentrare a atenţiei
asupra păşirii propriu-zise;
8. dezechilibrări frecvente datorită
tonusului muscular exagerat
(fără posibilităţi de redresare);
9. dezechilibrări uşoare (parţiale),
urmate de redresări rapide;
162
20%
10%
10%
10%
10%
10%
10%
10%
10%
10. executarea corectă a mersului. 100%
1. menţinerea poziţiei capului şi
trunchiului ca cea de la mersul
obişnuit (ceea ce duce la
dezechilibrări şi căderi pe
spate);
40%