Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

Definiţie, repere Caracteristici specifice vârstei preşcolare
Definiţia clasică a schemei corporale a fost dată de Porot, A.
citat de Albu, C. şi Albu, A. 14 , 1999, p. 89 şi reprezintă
„imaginea pe care o are fiecare despre corpul său, imagine
totală sau parţială, percepută în stare statică sau dinamică sau
în raportul părţilor corpului între ele şi, mai ales, a raporturilor
acestuia cu spaţiul şi mediul înconjurător”.
După Le Boulch, J., citat de Albu, C. şi Albu, A. 14 , 1999, p. 91,
„schema corporală reprezintă organizarea senzaţiilor legate de
propriul corp în relaţie cu elementele mediului înconjurător”.
După Epuran, M. 17 , 1984, p. 80, schema corporală este
înţeleasă ca o „imagine sau reprezentare mentală a propriului
corp şi ca diferenţierea lui de spaţiul şi de obiectele
înconjurătoare, în diferite situaţii statice sau dinamice. Ea se
reconstruieşte în mod permanent sub influenţa fluxului
informaţional al sistemelor exteroceptive, interoceptive şi
proprioceptive, perceput în mod concret şi analizat în registre
diferite, cognitive, afective, relaţionale şi sociale”.
Schema corporală după Preda, V. 18 , 2003, „se elaborează
graţie automatismelor şi aferenţelor care funcţionează dincolo
de conştiinţă. Schema corporală este un model simplificat nu
atât al formei, cât al funcţiilor şi al raporturilor diferitelor părţi ale
corpului, constituind un reper stabil pentru evoluţia posturii,
Schema corporală
17 Epuran, M. (1984), Reglarea psihică, Institutul de Educaţie fizică şi sport, Bucureşti.
18 Preda, V., (2003), Grădiniţa altfel, Editura V&I INTEGRAL, Bucureşti.
În analiza evoluţiei schemei corporale făcută de Lauzon, F.,
1990, stadiul corespunzător vârstei preşcolare este cel al
corpului perceput – numit astfel după reprezentarea completă
a corpului în desenul unui copil. Imaginea asupra corpului este
bidimensională deoarece ea rămâne legată de percepţia
imediată a copilului, ca o „fotografie luată din faţă”. Este vorba
de o imagine statică a corpului.
Evoluţia limbajului este determinantă şi permite generalizarea
experienţelor motrice şi fixarea lor sub forma unui sistem de
reprezentări.
După De Meur, dezvoltarea schemei corporale pentru perioada
preşcolară, parcurge următoarele etape:
- de la 2 ½ - 4 ani - cunoaşterea părţilor corpului;
- între 4 şi 5 ani - orientarea spaţio - temporală, când copilul
îşi perfecţionează simţurile, percepe orientările şi poziţiile pe
care le poate lua pentru fiecare segment corporal şi poate
asocia diferite segmente corporale cu obiectele
corespunzătoare (membrele inferioare cu pantalonii, capul cu
căciula, etc.);
- după vârsta de 5 ani - organizarea spaţio-temporală,
copilul poate executa mişcări complexe ce solicită o bună