Descarcă liber Teza de Doctor - Cadre Didactice

astfel:
- jocuri pentru dezvoltarea întregii musculaturi a corpului pentru a
crea raporturi de echilibru şi coordonare între musculatura
agonistă şi antagonistă a segmentelor corpului şi a
organismului în ansamblu.
Epuran, V., citată de Chiriţă G. 29 , 1983, p. 52-53, clasifică jocurile,
- jocuri pentru alergare, săritură, aruncare, căţărare, târâre,
escaladare;
- jocuri pentru educarea sensibilităţii motrice (orientare în spaţiu,
ritm, echilibru);
- jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază;
- jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive;
- jocuri pentru educarea atenţiei.
Alte tipuri de clasificări ale jocurilor au fost realizate de mulţi autori
printre care, Blonski, P.P., citat de Elkonin, D,B. 6 , 1980, p.156, stabileşte
genurile de activităţi ale copilului care se reunesc în termenul de „joc”, astfel:
- jocurile de ficţiune;
- jocurile de construcţie;
- jocurile de imitaţie;
- jocurile dramatice;
- jocurile de mişcare;
- jocurile de inteligenţă.
Studiind jocul la vârsta preşcolară timpurie, acelaşi autor precizează că
„pentru preşcolarul de vârstă mică sunt tipice jocurile de imitaţie şi de construcţie;
jocurile motrice (dacă nu avem în vedere alergarea) ocupă un loc modest”.
Jocurile de mişcare nu reprezintă altceva decât dramatizarea în care
un rol important îl are alergarea.
O altă clasificare interesantă a jocurilor este realizată de Gross, K.,
citat de Niculescu, R.M. 33 , 1999, p. 55:
1. jocuri de experimentare;
2. jocuri cu funcţii generale;
33
Niculescu, R.M., (1999), Pedagogie preşcolară – sinteze – Editura PRO HUMANITATE,
Bucureşti.
86