1969-Hassel-Sven General-SS

dacă-i jigneşti, te trezeşti cu gâtul tăiat.
După ce-am isprăvit ceaiul, femeile debarasară masa cea lungă din
mijlocul camereii şi aşternură pe ea o splendidă faţă de masă brodată,
amintire din bătrâni. În căni de lut ars ni se turnă un fel de vin de-al lor,
după care două codane aduseră un mieluţ făcut la frigare şi-l depuseră
înaintea starostelui. Acesta smulse din teaca atârnată pe perete o sabie
căzăcească şi o ridică deasupra capului. Alarmat, Micuţul duse mâna la
tocul pistolului.
— Nătărăilor, o s-o păţiţi cu tătarii ăştia!
Cu tăişul sclipitor al sabiei, starostele reteză căpăţâna mieluţului, o
înălţă cât putu mai sus, apoi o depuse, solemn, în faţa lui Porta. Spre
deosebire de noi toţi, care stăteam direct pe jos, roşcovanul avusese
dreptul la o pernă sub fund, omagiu adus numai oaspeţilor de seamă. O
balalaică porni să sune şi patru tinere, în rochii albe şi albastre, simbolizând,
pesemne iarna şi primăvara, se apucară să joace. La vederea lor,
Micuţul se ridică de jos, matahală imensă, şi începu să-şi suflece
mânecile, grohăind de plăcere.
— Potoleşte-te, cretinule! îl apostrofă Legionarul, trăgându-l în jos.
Te crezi într-un bordel, vită?
Huiduma se reaşeză, bombănind. Dacă o femeie nu vrea să se dea,
la ce naiba mai dansează? Dansul e o gimnastică pregătitoare pentru cea
din pat.
În timpul ăsta, Porta extrăsese creierul mielului, îl tăiase în două,
oferind prima jumătate starostelui, iar cealaltă fiului său cel mare. Se
auzi un murmur de admiraţie; întreaga asistenţă aprecia gestul de mare
nobleţe. Când însă roşcovanul desprinse urechea dreaptă şi i-o întinse
fiicei gazdei, ceea ce reprezenta o culme a bunelor maniere, murmurul
se prefăcu în ovaţii. Cănile cu vin circulau întruna şi o bătrână se apucă
să ne povestească ce se întâmplase înainte de venirea noastră. În sat se
oprise un escadron de cavalerie şi primul lucru pe care l-a văzut comisarul
unităţii a fost o cămaşă cafenie pusă la uscat în spatele colibei în care
trăia bunica satului, Babuşka.
— Cămaşă de SS., spuse Legionarul. N-a avut noroc băbuţa.
Comisarul a smuls cămaşa şi a călcat-o sub copitele calului, apoi a
fost găsită şi Babuşka după cuptor, tot acolo unde, în 1917, ea îi
ascundea pe ostaşii Armatei Roşii când alb-gardiştii se iveau prin sat.
„Întâi, istorisea bătrâna, l-au spânzurat pe feciorul meu, zicând că
ar fi trebuit să fie pe front, nu acasă, cum e, de pildă, Piotr, fiul vecinului.
După aia, au spânzurat-o şi pe Babuşka, în dosul saivanului de la colhoz.
Apoi, au mai prins şi alţi oameni, învinuiţi ba că au spălat rufele soldaţilor
nemţi, ba că le-au cârpit ciorapii... trei bătrâni au fost omorâţi din
bătaie pentru că au tăiat lemnele necesare bucătăriei de campanie, or
astea erau lemne din pădure sovietică şi nu trebuiau să slujească la
încălzitul mâncării fasciste. Leşurile lor zac şi acum sub zăpadă, fiindcă
ni s-a interzis să-i îngropăm după lege. Bine c-aţi venit înapoi,
ghermanski, dar dacă prindeţi vreun comisar, vă rugăm, nu-l împuşcaţi,
daţi-ni-l nouă, că ştim ce să-i facem!
Mai mult decât de bună voie şi nesilite de nimeni, cum se spune la
ofiţerul stării civile, două din fetele care dansaseră, dispărură cu Porta şi
Micuţul. Eu am adormit cu capul pe masă. Bătrâna mă mângâie pe păr;
băiatul ei avea vârsta mea când a fost spânzurat... Doamne, dacă
războiul s-ar termina în clipa asta! Să nu mai fie nimeni ucis! Aş rămâne
veşnic aici şi în fiecare seară aş adormi cu mâna bătătorită de trudă a