1969-Hassel-Sven General-SS

tot nu te văd în stare s-o faci!
— Las' că mai vorbim noi, cotarlă berlineză. Şi tu, ce faci? s-a
stropşit la mine, zgâlţâindu-mă. La drum, cizmă! Avem de căutat un pat!
Acum, aleargă atât de repede, încât nu mă pot ţine după el, dar, de
fiecare dată când mă trântesc în zăpadă, cu un groaznic junghi
intercostal, revine imediat ca să mă înşface de guler, ameninţându-mă
cu spânzurătoarea.
— O să te agăţ de prima cracă! Ai înţeles, cârpă suedeză?
În creierul său fără circumvoluţiuni, suedez şi danez e tot aia; n-ai
ce-i face, de când s-a născut, pluteşte într-o veşnică abureală de trăscău.
Nimic n-a mai rămas viu pe poziţie. Ici, colo, cadavre sfârtecate.
Tancurile n-au ratat un singur om. Au distrus şi bordeiul în care ne
adăposteam. Faimosul pat e numai aşchii. Conştiincios, Micuţul le adună
pe fiecare în parte. Mă uit la el, turbând de furie. E complet ţicnit! O
mitralieră inamică porneşte să toace. Indiferent la gloanţele care-i şuieră
pe la urechi, Micuţul ripostează înjurând-o cum îi vine la gură, cu cele
mai scârbavnice vorbe. L-o fi auzit mitraliorul? Cert e că focul încetează.
În schimb, se aprinde un proiector care-l inundă pe goriloi cu lumina sa
crudă. Îi aud pe ruşi strigând ceva şi izbucnind în hohote zgomotoase de
râs. Lipit cu burta de zăpadă, blestem laolaltă cerul şi pământul.
— Stingeţi imediat afurisita aia de lampă, câini roşii! urlă Micuţul.
Nu vedeţi că m-aţi chiorât de tot!
Noi hohote de râs, dar proiectorul e stins. O ştergem la repezeală,
înainte ca gluma să se îngroaşe. Micuţul cară în cârcă ce-a mai rămas
din pat. Pe ai noştri îi regăsim la Gumrak.
— Poftim, face huiduma adresându-i-se lui Porta, uite-ţi minunea!
Ţin să-ţi atrag atenţia că din pricina lui, am fost în pericol de moarte.
Ivan mi-a pus în ochi o lanternă d-aia mare, dar i s-a făcut frică numa'
ce-am răcnit odată la el. Mă ştiu, nenorociţii ăia! Nu-i aşa, Sven?
Brigade führerul SS Paul Ausberg s-a prezentat la generalul de
armată Von Paulus, la Cartierul General al acestuia instalat în fosta
clădire a G.P.U.
— Domnule general, spuse pe un ton sec esesistul, trebuie dat
ordinul de străpungere a încercuirii sovietice. În condiţiile actuale,
continuarea rezistenţei e curată nebunie. Îmi asum răspunderea
operaţiunii; mai avem destule blindate şi artilerie grea ca să putem forţa
liniile ruseşti. Vom izbi în zona Kaslanovska, acolo frontul inamic e mai
subţire. Avem toate şansele să putem răzbate.
— Generale Ausberg, răspunse, zâmbind, Paulus, e cu desăvârşire
imposibil. Führerul a interzis orice retragere.
— Atunci, capitulaţi, ce dracu!
— Generale Ausberg, şi aşa ceva tot cu neputinţă e. Führerul a
interzis capitularea.
Esesistul se aplecă peste masă. Ochii săi lansau fulgere.
— V-aţi decis să-i scoateţi complet din minţi pe oameni până când
vor întoarce armele împotriva propriilor comandanţi?
— Fiţi calm, generale Ausberg. Lucrurile nu vor ajunge până aici.
Soldatul german nu se răscoală, el ascultă de ordine. Înalta noastră
civilizaţie germanică se sprijină pe o supunere oarbă şi tocmai acest
simţ al disciplinei ne va aduce victoria, chiar dacă, pe moment, situaţia