1969-Hassel-Sven General-SS

ulei de lunga sa manta.
Omul e mai flecar decât un stol de coţofene, eu îi răspund prin „da"
şi „niet" la nimereală, dar se vede treaba că le potrivesc, Porta îi întinde
o grifă ceea ce-l face să sară-n sus de bucurie. De unde le-am procurat?
— Din Eniseisk, răspunde Porta, habar neavând unde se găseşte
oraşul ăsta.
— Eu sunt din Cita 25 , ne explică adjutantul şi nu pot să-i sufăr pe
moscoviţi. Ţi se întorc maţele pe dos când îi auzi cum vorbesc. Nici cu
voi, cei din Eniseisk nu mi-e ruşine, dar încalte sunteţi oameni de
ispravă, nu nişte înfumuraţi ca ăia. Păcat că n-au fost stârpiţi cu toţii în
timpul Revoluţiei!
Porta a izbutit, în sfârşit, să pună în funcţiune maşina, spre marea
mea uşurare, dar ghinionul dracului, nu facem nici zece metri şi ne
pomenim înţepeniţi într-un nămete.
— Iarna calu-i sfânt! glăsuieşte artileristul, dar pune umărul alături
de noi, fără vreun rezultat însă. — Aşteptaţi, strigă el atunci şi dispare
printre copaci.
— Ce vrea să facă? întreb eu, nervos la culme.
— Să aducă câţiva tovarăşi de-ai lui ca să ne ajute. Ruşii trec drept
cei mai îndatoritori oameni, răspunde, zeflemitor, Porta.
— Să lăsăm naibii maşina şi s-o întindem de aici!
— Ho cu tata! Ia puşca-mitralieră care-i la spate şi dacă treaba
se-mpute, îi razi! Că doar n-o veni cu toată Armata Roşie!
— Ai înţeles ce ţi-a povestit?
— Doar în parte, după cum nici el n-a înţeles decât jumătate din ce
i-am spus, da' nici nu-i de mirare. Rusia e uriaşă, iar popoarele diverselor
republici nu se prea înghit între ele. Mare noroc că n-am zis că-s din Cita.
— Unde-i Eniseiskul ăsta?
— Habar n-am, dar politrucul pe care l-am împuşcat alaltăieri era de
acolo, deci există pe undeva, prin Rusia.
Artileristul reapăru urmat de alţi trei.
— Davai! Davai! îi îndemnă el, plin de elan.
Cât ai clipi din ochi, maşina a şi fost dezăpezită.
— Dasvidanie! mai strigară ei în timp ce noi demaram, fără să ne
mai încurcăm în politeţuri.
O altă coloană de infanterie, apoi ni se face semn să lăsăm cale
liberă unei maşini de stat-major. La o răspântie, un general observa
scurgerea trupelor.
— Hai s-o luăm pe jos, am propus, cuprins de nelinişte. În felul
acesta putem trece neobservaţi. Altminteri, presimt necazuri mari.
— Nu mai spune tâmpenii! Cine şi-ar putea închipui că doi bravi
nemţi sunt într-atât de smuciţi încât să se plimbe cu Volkswagenul
printre liniile inamice? Nu, ei ne iau drept nişte fârtaţi, care au manglit o
maşinuţă de-a lui Hitler.
Străbatem îngusta strungă de la Boljov şi încercăm să ne abatem de
la şoseaua cea mare luându-o pe un drum lăturalnic dar, cu gesturi
furioase, cei de la circulaţie ne obligă să reintrăm în fluxul general. Navem
încotro, trebuie să continuăm.
25 Oraş din sudul Siberiei. Într-adevăr, între pronunţia moscoviţilor şi
a siberienilor există o notabilă deosebire mai ales în cazul vocalei "A'" pe
care cei din capitală o deschid foarte tare, în timp ce siberienii o rostesc
„O".