1969-Hassel-Sven General-SS

— Nici una, răspunse sergentul, holbându-se de mirare. Ce le-ar
putea provoca moartea?
— O intoxicaţie cu plumb, îi răspunde roşcovanul, jucându-se
neglijent cu tocul pistolului de la centiron.
Abia încartiruiţi, el şi cu Micuţul o şterg în oraş după gagici. Noi,
Gregor şi cu mine, preferăm de departe infirmierele cu care ne-am şi
înţeles din ochi. Necazul e că ele locuiesc la ultimul etaj, iar folosirea
scării ne este nouă, trupeţilor, strict interzisă. Iarăşi blestematul acela de
regulament! Odată venită seara, privim cu oarecare nelinişte peretele
lateral al clădirii. Acolo, sus, la etajul patru e odaia fetelor. Căţăratul nu
va fi chiar o joacă. Mă urc pe umerii lui Gregor, mă agăţ de balustrada
primului balcon, execut o tracţiune şi iată-mă în el. Îl trag şi pe Gregor.
Acum, e rândul burlanului.
— Să sperăm că-i destul de solid!
Trec ultimul şi, zdrelindu-mi mâinile, leoarcă de sudoare ating
cornişa ultimului etaj. O privire aruncată în jos face ca un fior de groază
să-mi furnice şira spinării; acolo, jos, la vreo două sute de metri distanţă,
valurile se sparg de stâncile şi bolovanii ţărmului. Dacă ar fi să cad...
— Mai bine, nu te uita, mă previne Gregor.
În sfârşit, iată-ne şi la fereastra fetelor.
— Sunteţi nebuni de legat! exclamă cea brună, deschizând-o.
Odaia miroase plăcut, lumina e discretă, fetele, drăgălaşe şi
pricepute. Destul de intimidaţi, râdem cam tâmp, oferindu-le darurile
aduse: o sticlă de vodcă şi o cutie cu icre negre. Surpriza cea mare vine
din parte-mi: un ceas de mână şi o brăţară veche, şterpelite de la
Micuţul care şi el le furase de la careva. Când huiduma a descoperit că
nu le mai are s-a pus pe răgete, jurându-se că-i va tăia beregata
făptaşului. Fetele au rămas încântate şi ne-am aşezat cu toţii la masa pe
care o pregătiseră: chifteluţe prăjite, salată de varză roşie şi icrele aduse
de noi.
Eu m-am lipit de cea brună; ea mă ţinea de mână, eu o sărut pe
umăr, pe gât, fiind totodată îngrozitor de inhibat. E mai rău decât
aşteptarea unui atac la baionetă! A trecut atâta timp de când nu m-am
mai apropiat de o femeie... În acelaşi timp, nu pentru asta am venit? Ar
trebui să întreprind ceva, altminteri mă fac dracului de râs, dar ce
anume? Noroc că draga de ea preia iniţiativa. Buzele ei se sudează de
ale mele, mâinile se încleştează pe după ceafă, sub rochia subţire îi simt
trupul dogoritor şi elastic.
Gregor e mai puţin timid. Un slip zboară prin cameră aidoma unui
porumbel alb, o pereche de ciorapi aterizează pe spătarul scaunului, aud
râsete şi chicoteli înăbuşite. Gregor gâfâie de plăcere, blonda toarce ca o
pisică, patul scârţâie uşor.
Bruna mă împinge culcându-mă pe spate, se întinde peste mine şi
începe să mă sărute pătimaş, mai mai să mă sufoce:
— Mă cheamă Gertrude, şopteşte ea jucându-se cu părul meu.
— Pe mine, Sven.
Cred că am vreo 40 de grade febră.
— Am fost măritată de două ori, îmi suflă ea în ureche. Primul soţ a
murit în Polonia, pe al doilea l-a ucis un bombardament al aviaţiei
engleze. O stradă întreagă a dispărut complet în numai zece minute.
Bombe incendiare, din câte mi s-a spus.
În timpul acesta mă dezbracă şi mă ajută s-o dezbrac, apoi, cu un
mic ţipăt, mă trage peste ea, picioarele i se încolăcesc de ale mele, îi