1969-Hassel-Sven General-SS

La periferia Stalingradului, în apropierea a două şlepuri eşuate pe
ţărmul Volgăi, reuşim, în fine, să ne angajăm pe o stradă perpendiculară
cu direcţia generală de mers. Dintr-un cuib de mitralieră, câţiva sovietici
ne strigă ceva.
— Ce răcnesc ei acolo? întreb, alarmat.
— Să băgăm bine de seamă fiindcă uliţa asta duce la nemţi!
Cu un oftat de uşurare, Porta îşi scoate căciula cu stea roşie.
— E mai sănătos dacă ne punem iar căpăcelele lui Adolf! zice el
prudent.
Rulăm cât rulăm şi dăm, în sfârşit, peste un baraj german.
Stupefiaţi, servanţii secţiei anticar, ne întreabă de unde venim şi cum
explicaţiile noastre li se par absolut aiurite, ne mână sub escortă la
comandantul lor de baterie. Au fost necesare două ceasuri de discuţii şi
telefoane ca să fim lăsaţi să ne întoarcem la regiment.
Ajunşi „acasă", am constatat că panica e aproape generală. Circulă
tot soiul de zvonuri alarmante, cel mai sinistru dintre ele fiind acela că
ruşii au spart, în câteva locuri, frontul.
„Vom pune mâna pe putere şi n-o vom mai da îndărăt, indiferent de
mijloacele necesare păstrării ei".
Joseph Goebbels, ministrul Propagandei
către Ernst Thaelmann,
3 ianuarie 1932.
Doi călăreţi mergeau în trap întins pe una din aleile parcului
Tiergarten, pustiu la acea oră. Nu era nici şase dimineaţa. Erau
Obergruppenführerul Heydrich şi amiralul Canaris.
— Excelentă ideea atacării postului de radio Gleiwitz de nişte
deţinuţi îmbrăcaţi în uniformă poloneză, spuse Heydrich. Un motiv dintre
cele mai temeinice ca să invadăm Polonia.
— Da, am auzit vorbindu-se despre aşa ceva, răspunse Canaris cu
răceală, dar nu vă împărtăşesc părerea. Nu cred că poate fi ţinut secret
un procedeu atât de degradant.
— Oh, fiţi pe pace, nici unul dintre deţinuţii deghizaţi în soldaţi nu
va supravieţui operaţiunii! ricană Heydrich.
— Dar li s-a promis libertatea, mai ales că toţi sunt voluntari!
— Se prea poate, dar e o promisiune ce nu poate fi respectată!
Dealtminteri, Herr Amiral, sunteţi mai la curent decât mine. Din câte mia
spus chiar unul din colaboratorii dumneavoastră apropiaţi, ideea
emană de la Serviciile dumneavoastră. Ca atare, tot dumneavoastră veţi
fi însărcinat cu această dezagreabilă afacere, spuse, triumfător, Heydrich,
contemplându-l pe firavul amiral, îmbrăcat de sus până jos în gri.
Amiralul trecu la pas, bătu uşurel cu palma peste grumazul calului
şi se răsuci fără grabă către redutabilul şef al R.S.H.A.
— Nu, Obergruppenführer, serviciile mele nu se vor ocupa de aşa
ceva.
De data asta, Heydrich fu cel care se răsuci în şa. Tăcerea era
tulburată doar de staccatoul unei ghionoaie; nazistul plesni de câteva ori
carâmbul cizmei cu cravaşa şi se uită lung, cu o privire de pasăre de
pradă, la tovarăşul său de cavalcadă.
— Şi, mă rog, aş putea şti de ce? Însuşi Führerul a aprobat această