1969-Hassel-Sven General-SS

— E tot ce-mi doresc, răspunse, acid, Porta, dacă-mi spui şi cum? În
afara glorioasei zăpezi sovietice, altceva nu găseşti pe aici.
Cei doi cumetri se ştiau de ani de zile, fuseseră plămădiţi din acelaşi
aluat şi trăiseră în aceeaşi mahala berlineză. Krupka aruncă o privire de
geambaş lui Porta şi-şi scărpină nasul degerat şi operat. Nu fusese el
prea frumos nici înainte, dar acum era de-a dreptul hidos.
— Ascultă. Ştiu unde ai putea găsi cu ce uda galoanele tale, dar
dacă sufli o vorbă, ţi-ai găsit beleaua!
Porta ridică trei degete:
— Hai, dă-i drumul, bivole, uite, am jurat!
— Ei bine, porcul ăla de Wilke are patru navete cu vodcă de Crimeea
pe care le-a şterpelit de la o popotă.
— Sfinte Sisoe! Păi cu aşa ceva poţi câştiga războiul! Zbor imediat la
el. Stai, mai întâi, să vedem pe cine invităm, zise el aşezându-se
nonşalant pe o bombă de avion neexplodată. Preocupat, supse capătul
unui chiştoc de creion: Pe mine, în primul rând. Şi, fireşte, pe tine. Apoi,
pe Bătrânul şi pe Gregor. N-am încotro, dar trebuie să-l chem şi pe
Micuţul, deşi e mai rău ca un elefant într-o sticlărie dacă a apucat să se
troscăiască. Nici cu Heide nu-mi e ruşine, dar dacă-i turnăm nişte bere în
vodcă, scăpăm de el în cinci minute. În sfârşit, pe Sven şi pe Legionar.
Atâta tot. Ah, bine că mi-am adus aminte! Corcitura asta teutonofranţuzească
îmi datorează un pachet de ţigări cu opiu, de grifas, dar e
atât de rău pe jantă că până şi pârţurile îi miros a mucegai. Nici o scofală
cu asemenea debitori. Vezi tu, ceea ce ne lipsesc sunt contabilii!
— Ai perfectă dreptate! nu mai departe decât ieri, am trecut pe la
compania a 7-a ca să încasez trei pachete de grifas. Mi le datora porcul
ăla de feldwebel Pinsky; ei bine, ce crezi că a făcut banditul? S-a lăsat
împuşcat fără să-şi plătească datoria! Acum îmi dă cu tifla din groapa în
care l-au aruncat! Ce-i pasă? Am încercat să storc ceva de la plutonul lui,
dar m-au trimis la plimbare spunându-mi să mă şterg la fund cu chitanţa
mea. Acuma nu mai împrumut nici cu o dobândă de 100%.
— Există tipi care acceptă asemenea dobândă? întrebă Porta,
deodată interesat.
— Cinstit vorbind, nu ştiu, dar aşa ar fi drept, dat fiind riscurile pe
care ni le asumăm. Uite, de pildă, aveam o chitanţă de la un ofiţer
provenit din trupă. Sigur, acest simplu fapt ar fi trebuit să-mi dea de
gândit, dar uneori te laşi impresionat de ifosele acestor domni. Ce crezi
că a făcut dobitocul ăsta de galonat? S-a aruncat cu o mină sub un T-34,
gândind că o să se-nvârtă de o Cruce de Fier. Ce zici, ce idiot! Evident,
tancul l-a făcut terci. Asta ca să-mi fie învăţătură de minte!
— Vremuri grele pentru oamenii de afaceri, gemu Porta. Bun, m-am
dus. Pe diseară, la opt. Ne vedem în camera 23.
Cântând cât îl ţineau bojocii, porni pe aleea centrală a cazărmii,
salută cât se poate de reglementar, dar, cu gândul numai la vodcă, un
maior, salută tot atât de corect şi corpul unui ofiţer dezertor care atârna
de o cracă. Până la urmă, îl găsi şi pe grăsanul de Wilke, ocupat cu
pregătitul supei.
— Ia spune, Wilke, ai aflat vestea cea mare? făcu el extrăgând o
ţigare din port-ţigaretul său din aur masiv, „moştenire" de la un general
căzut în timp ce inspecta linia întâi.
— Hai, mai lasă-mă cu noutăţile. Sunt sătul de ele până-n gât!
Singurul lucru care mă interesează e hotelul pe care mi-l voi construi
după terminarea războiului.