1969-Hassel-Sven General-SS

Am fost transportaţi la Harkov într-o maşină amfibie şi vărsaţi la
batalionul 167, cantonat în cazarma Djinsk de pe culmea denumită
Novaia-Bavaria.
Un sergent major ne-a expediat imediat la magazie ca să primim
uniforme noi, echipament şi armament. Aici erau concentraţi toţi cei care
scăpaseră din punga de la Stalingrad. Nu era zi să nu apară unul, doi.
Fireşte, erau supuşi unui interogatoriu, luat de către un tânăr căpitan la
sediul poliţiei militare secrete. O verificare a fidelităţii, apoi:
— Cum aţi părăsit Stalingradul?
— Am fost preluaţi de un Brigadeführer SS, a răspuns Gregor, care
ne-a constituit într-un grup de asalt, format din circa 800 de oameni.
— La ce dată? a întrebat, prietenos, căpitanul.
— Cred că era 26 sau 27 ianuarie.
— Deci, când Brigadeführerul a constituit acest grup la Stalingrad
luptele nu încetaseră?
— Da, pe alocuri mai aveau loc încleştări, am răspuns eu,
nebănuind capcana. Sovieticii tocmai se pregă teau să atace în zona
Novâi Teatr şi a Pieţii Eroilor.
— Şi n-a protestat nimeni împotriva acestei tentative de
străpungere? a întrebat căpitanul, continuând să zâmbească, ba
oferindu-ne chiar câte o ţigară.
— Nu, domnule căpitan. Singurul nostru gând era să scăpăm din
iadul acela pentru că, oricum, bătălia fusese pierdută. Eram condamnaţi
cu toţii la moarte. Ştiţi, probabil, ce înseamnă să cazi, prizonier, în
mâinile ruşilor?
— Da, înţeleg, murmură căpitanul, ridicând în acelaşi timp din
umeri. Prin urmare, Brigadeführerul Ausberg a luat comanda grupului şi
nici unul din ofiţeri n-a protestat împotriva acestei acţiuni? Totuşi, era un
ofiţer străin, complet necunoscut?
— Ştiţi, totul era un adevărat balamuc! Alcătuiam o turmă, ne
adunaserăm din toate diviziile, din toate armele... S-a găsit la faţa locului
şi a preluat comanda. Nu scăpa unul dacă n-ar fi fost el şi era genul de
ofiţer căruia e imposibil să nu te supui.
— Dar nu v-aţi dat seama că, până la urmă, ceea ce făceaţi aducea
a dezertare? Aveaţi de toate: armament, muniţii şi constituiaţi o forţă. De
ce n-aţi continuat să luptaţi împotriva ruşilor?
— Ce să mai luptăm când fuseserăm bătuţi măr? răspunse Gregor
care tot nu înţelegea sensul acestui interogatoriu. În plus, ascultam de
ordinele unui general!
Căpitanul avu un zâmbet superior:
— Era datoria voastră să protestaţi! Ar fi trebuit să arestaţi pe acest
ciudat general.
— Domnule căpitan, am făcut eu aproape şoptit, n-am auzit
niciodată ca un simplu soldat să se împotrivească ordinelor unui general!
— În zona Gurmansk, aţi avut de înfruntat forţe sovietice
importante? continuă căpitanul, deşi se vedea limpede că situaţia îi era
cunoscută. Odată bătălia încheiată, ce-aţi făcut?
— Am întins-o! răspunse, hlizindu-se, Gregor. Ne-am luat picioarele
la spinare şi direcţia Don!
— Ostaşii germani nu fug, replică, dur, căpitanul. E o laşitate!
Vasăzică, după ce aţi dezertat — ofiţerul apăsă asupra acestui cuvânt —
după ce aţi dezertat, deci, de la Stalingrad, tot marşul vostru n-a fost
decât o fugă spre vest? Brigadeführerul nu v-a ordonat niciodată să