You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
mişcându-se cizme, cizme negre soldăţeşti şi ştiu că nu sunt decât unul<br />
dintre cei mulţi care o să rămână, culcat pentru vecie, în nemărginirea<br />
dintre Volga şi Don. Don! Ce nume frumos, atât de scurt, catifelat<br />
parcă... dar Donul e un fluviu rusesc, neîndurător, născând iarna pâcle<br />
îngheţate, iar vara aburi otrăviţi şi pestilenţiali. În Rusia, inamicul<br />
numărul unu e însăşi natura. Vai şi amar de cel care nu-i călit să reziste<br />
neîndurătoarei clime ruseşti! Soldatul sovietic s-a născut cu schiurile şi<br />
cizmele în picioare, pe când noi! noi, soldăţeii lui Hitler, cum ne putem<br />
apăra în această ţară cumplită?<br />
Sunt ridicat din zăpadă. Bătrânul şi Micuţul se apleacă deasupra<br />
mea.<br />
— Ce-i cu tine, <strong>Sven</strong>? mă întreabă Bătrânul, cu obişnuitul său calm.<br />
— Zăpada asta mă scoate din minţi! Mă dor îngrozitor ochii. De ce<br />
trebuie să fie atât de albă?<br />
— Şi cam ce culoare ai vrea să aibe? Văzut-ai vreodată zăpadă<br />
neagră?<br />
Mă scoală de jos şi Porta îmi întinde bidonul lui. Trag o duşcă<br />
zdravănă şi parcă şi puşca-mitralieră mi se pare acum mai puţin grea:<br />
când ajungi să cunoşti iernile ruseşti sau verile lor, toride, pricepi al<br />
dracului de bine dragostea ruşilor pentru vodcă!<br />
Dăm peste un sătuc alcătuit din câteva izbe ce abia se mai ţin pe<br />
picioare. Legionarul împreună cu alţi câţiva pleacă în recunoaştere, iar<br />
noi ne culcăm în zăpadă, aşteptând. Acum îmi dau seama ce rău e fără<br />
crăcan! După vreo jumătate de oră, Legionarul îşi face apariţia şi ne<br />
semnalizează că putem veni. Satul a fost părăsit în grabă de toţi cei care<br />
locuiau în el cu excepţia unuia singur, un pisoi alb, lihnit de foame,<br />
asupra căruia însă tabără fulgerător motanul lui Porta, îl sfâşie şi-l<br />
mănâncă. Iată că şi aici, războiul îşi spune cuvântul!<br />
În colibele pustii dăm peste jucării de copii săraci, o maşinuţă de<br />
pompieri din tablă, o păpuşă din cârpe, iar într-un grajd, cinci cadavre<br />
îngheţate bocnă, toate cu câte o gaură de glonţ în ceafă.<br />
— Nagan, constată Porta cu autoritate. Clar, pe aici au trecut fârtaţii<br />
de la N.K.V.D.!<br />
Într-un soi de magazie-atelier o familie întreagă a fost spânzurată de<br />
grinda tavanului şi, căutând ceva de-ale gurii suntem nevoiţi să ne<br />
facem loc printre leşuri. Porta dă peste o damigeană al cărei conţinut îl<br />
miroase mai întâi precaut, apoi lasă câteva picături să-i curgă pe limbă.<br />
Cu un râgâit de mulţumire, îi întinde damigeana lui Heide. Acesta, trage<br />
un gât ţeapăn, după care îl apucă tusea, se înneacă, devine vânăt la<br />
faţă.<br />
— Ce trăscău, mamă, ce trăscău! bâiguie el, căutându-şi suflul.<br />
Parcă mi-au înflorit nuferi şi-n găoază!<br />
— Foc curat! geme Bătrânul, după ce a gustat şi el. Ce-ar putea fi?<br />
— Samagon! clamă Porta. Licoarea lui Stalin pentru vitejii istoviţi.<br />
Două damigene d-astea de companie şi pe urmă îi vezi repezindu-se cu<br />
mâinile goale asupra tancurilor. Samagonul se prepară în felul următor:<br />
se ia porumb, cartofi, sfeclă...<br />
— Ce fel de sfeclă? se interesează Bătrânul. Există mai multe feluri.<br />
— Căpăţâna ta e unul din ele! îl repede Porta care detestă să fie<br />
întrerupt atunci când se lansează într-o expunere. Totul se pune într-un<br />
butoi şi se lasă la macerat. E nevoie cam de o lună pentru ca fermentaţia<br />
să fie completă. Borhotul se dă porcilor. În felul ăsta, li se frăgezeşte<br />
carnea şi capătă un gust mai bun. Samagonul e arma secretă a lui Stalin.
Change language