1969-Hassel-Sven General-SS

cazul în care un gradat încearcă să frece ridichea unui soldat aflat sub
arme şi în misiune de luptă? Uite, Ulrich, cu toate tresele tale ai fost şi
vei rămâne un simplu măgar.
Tot schimbând asemenea drăgălăşenii ajunserăm la bucătăria
companiei a 3-a. Porta îl extrase din pat pe bucătarul Eichert care, fără
să sufle o vorbă, ne pregăti cafeaua pe o spirtieră. Uitând de toate,
locotenetul se înfrupta dintr-o pâine cu jambon, în vreme ce bucătarul izbutea
să obţină de la Porta un nou împrumut cu o camătă năucitoare.
— Ei, slavă Domnului, aţi binevoit să poftiţi! mârâi colonelul Hinka,
un ceas mai târziu, văzându-ne încremeniţi în poziţia de drepţi. V-a
trebuit ceva timp! Bun, să trecem peste asta, zise şi desfăcu pe masă o
hartă: misiune specială pentru voi trei. Vreau să ştiu ce-au de gând ruşii.
Am aflat că, în apropiere de X se află o unitate blindată. Veţi cerceta
poziţiile inamice între X şi Ierşovka.
— Mulţumesc lui Dumnezeu că m-am întărit cu o cafea, murmură
Porta.
— Am prevenit infanteria. Veţi trece linia frontului aici, ne arătă
colonelul un punct pe hartă, făcându-se totodată că n-a auzit
comentariul lui Porta. Potriviţi-vă ceasurile. E ora 23 şi 45 de minute.
Peste şase ore vă prezentaţi la raport. Dacă depăşiţi cu jumate de oră
timpul fixat, vă paşte tribunalul militar. Aveţi timp berechet. Întrebări?
— Dom' colonel, îmi permit să vă întreb care-i lungimea liniilor
inamice? Führerul pretinde că ele se întind de la banchiza polară până la
Marea Neagră. Imposibil să facem un dus-întors în şase ore ca să vă
raportăm câte petarde posedă Ivan. Să fim drepţi, dom' colonel.
— Încetează, Porta! răspunse Hinka pe care-l umflase râsul. Frontul
ce urmează să-l exploraţi e de cinci kilometri.
— Cinci kilometri! Adică 1.666,67 m de căciulă? Dom', colonel,
consideraţi misiunea îndeplinită.
Noaptea-i ca de smoală şi s-a pornit pe nins. Hotărâm că un pic de
odihnă nu poate face rău nimănui şi tocmai ne iese în cale o tufă, taman
potrivită ca să radem nişte coniac franţuzesc, pe care l-am dobândit
acum câteva zile la Cartierul General al feldmareşalului von Paulus, un
loc în care avariţia nu-i de bonton.
— Nimic nou în treaba asta, veni Porta cu explicaţia. Mi s-a povestit
că, în urmă cu nişte ani, în China a izbucnit un război al „boxerilor" 9 şi că
toate ţările din lume şi-au trimis acolo armatele. Evident că-n deşertul
ăla chinezesc nu prea era rost de haleală, dar uite că-ntr-o dimineaţă
jandarmii l-au găsit pe colonelul comandant al batalionului 1 infanteriemarină
în faţa unei mese atât de îmbelşugate încât au rămas ţuţ. Făcând
ei cercetări, au descoperit că era gătită o jună chinezoaică. Chestia asta
l-a costat pe colonel capul. Şi bine i-au făcut! Unde am ajunge dacă
fiecare gradat ar avea un subaltern din care să-şi gătească ciorba?
— Trăncăneşti şi tot trăncăneşti, bombăni Micuţul. Mie unuia,
patrula asta îmi stă în gât. De ce n-a cerut Hinka voluntari? Har
Domnului, există destui cretini care nu umblă decât după decoraţii!
— Las' că ne descurcăm noi.
— Aşa să fie! Dar mie mi s-a făcut de pe acum piele de găină şi asta
9 Răscoala populară I-he-tuan (1899—1901), supranumită de englezi şi
„răscoala boxerilor" care a provocat intervenţia a opt state cu veleităţi
imperialiste ce urmăreau menţinerea vechilor orânduieli şi a dinastiei
manciuriene.