1969-Hassel-Sven General-SS

o zi, eu şi un camarad am ridicat de jos un cal care nu se lăsa potcovit
pentru că majurul răcnea. Am zăcut două luni în spital cu tendoanele
rupte, dar ele s-au vindecat foarte repede din clipa în care majurul a
început să răcnească. Doctorii ne-au declarat „apt pentru servicii
auxiliare", dar răcnetele majurului au schimbat imediat diagnosticul în
„apt pentru instrucţie". Asta-i Germania: fluier cu biluţă şi răcnete.
"Cunosc bine acest lucru pentru că am stat mulţi ani în Germania; cu
toate acestea, am îndrăgit acest popor care trebuie condus cu biciul, aşa
cum fac îmblânzitorii cu fiarele lor.
Generalul s-a oprit la liziera unei păduri care nu figura pe hartă;
dealtfel, hărţile noastre erau pline de erori. Enervat, generalul şi-a
împăturit harta şi cum Gregor şi cu mine ne aflam în imediata sa
apropiere, ne-a desemnat să cercetăm pădurea.
Pătrunseserăm destul de adânc în interiorul ei, când ne-am pomenit
deodată înconjuraţi de nişte indivizi în uniforme disparate, dar înarmaţi
până-n dinţi. Neavând încotro, am ridicat mâinile.
— De unde veniţi, ne-a întrebat un tip în uniformă dar fără epoleţi şi,
părându-i-se că răspunsul întârzie, ne-a plesnit zdravăn peste mutră.
Erau dezertori din armata generalului Vlasov 43 , cunoscuţi pentru
bestialitatea lor, măcelărindu-i cu aceeaşi dezinvoltură şi pe nemţi şi pe
compatrioţii lor, civili sau ostaşi ai Armatei Roşii. Am născocit pe dată o
poveste cu batalionul nostru care a fost dispersat şi nimicit de tancurile
sovietice şi cum rătăcim noi doi, căutând o unitate germană de care să
ne lipim. Ne-au luat cu ei, la început legându-ne mâinile la spate cu
sârmă ghimpată, dar apoi, găsind nişte containere cu muniţii, paraşutate
de aviaţia noastră, ne-au dezlegat ca să ne înhame la o sanie încărcată
cu lăzi de cartuşe. După un marş istovitor, am ajuns la marginea unui
cătun, departe, în mijlocul pădurii. Aici, primul lucru pe care l-am văzut,
au fost două cadavre, bălăbănindu-se atârnate de o cracă: un locotenent
sovietic şi un sergent german, concludentă ilustraţie a convingerilor lor
politico-militare.
În noaptea următoare, mare zarvă mare; se aud împuşcături,
explozii de grenade şi banda de tâlhari şterge frumuşel putina, nu
înainte de a dinamita toate casele şi a spânzura de picioare două
infirmiere ale Armatei Roşii, prizoniere şi ele, folosite până atunci la
desfătarea vajnicilor războinici. Suntem reînhămaţi la sanie, dar
domneşte un asemenea balamuc, cu toţii nu se gândesc decât cum să
fugă mai repede, aşa că uită rapid de noi, permiţându-ne, la început să
rămânem „de căruţă", iar apoi să ne ascundem printre copaci şi, în
momentul când nu i-am mai auzit, s-o tulim în direcţia opusă.
Facem o scurtă haltă pe marginea unui drum, cu urme adânci de
roţi în noroiul îngheţat. Gregor scoate din buzunar un cartof crud pe
care-l devorăm cu voluptate. Tocmai ne întrebam încotro s-o luăm şi cear
fi mai bine să întreprindem, când din spatele nostru izbucni:
43 Capturat în iulie 1942, după ce opusese o rezistenţă înverşunată,
generalul Andrei Andreievici Vlasov, patriot înfocat, dar tot atât de
înfocat antibolşevic şi antistalinist, a creat, fiind iniţial prizonier,
„Comitetul pentru eliberarea popoarelor Rusiei" şi a recrutat din lagărele
pentru prizonieri de război voluntari în vederea formării unor mari unităţi
care să paticipe la război ca aliate ale Germaniei. Capturat de americani
la terminarea ostilităţilor, generalul a fost predat sovieticilor şi, la 12
august 1946, din ordinul personal al lui Stalin, executat prin spânzurare.)