1969-Hassel-Sven General-SS

Adolf Hitler."
TRĂDĂTORII
O superbă duminică de ianuarie cu cer neverosimil de albastru, fără
un norişor. O mulţime pestriţă de militari germani, unguri, italieni,
români, slovaci se îmbulzea pe străzile Stalingradului, acest uluitor oraş
pe jumătate european, pe jumătate asiatic. Totul părea atât de calm
încât ţi-ai fi spus că nu eşti în linia întâi, ci într-un paşnic târg de
garnizoană. Lupte violente aveau loc mai la nord, aici însă domnea
liniştea.
Într-una din casele situate în faţa insulei Sarpinski, se adunase un
grup de ofiţeri, toţi din divizia Viena.
— Blestemată fie ziua când soldaţii lui Hitler ne-au cotropit! Mi-e dor
de vechiul imperiu! şi generalul de brigadă Lenz goli cea de a zecea
cupă de şampanie. Nu i-am putut suferi niciodată pe prusaci! adăugă el
în graiul cântat al vienezilor.
Şi el, şi tovarăşii săi uitaseră, în mod vizibil, entuziasmul care-i
cuprinsese în 1938, când au lepădat grăbiţi uniformele gri-deschis ale
armatei austriace ca să le îmbrace pe cele verzi-măslinii ale Wehrmachtului.
Uitaseră şi de Marea Germanie, în care ei să se integreze organic,
după cum uitaseră şi de listele pe care se amuzaseră să le întocmească,
liste de persoane a căror rasă nu era pură sau care păreau suspecţi din
punct de vedere politic. Sigur, fuseseră forţaţi! Ce altceva le mai
rămânea de făcut? De aia se şi repeziseră să aclame pe învingători; de
aia şi defilaseră cântând:
Azi Germania ne aparţine,
Mâine, lumea-ntreagă!
Colonelul Taurog întinse pe masă o hartă de stat-major.
— Domnilor, începu el, situaţia de la Stalingrad este disperată.
Armata lui Hoth care urma să ne salveze a fost făcută arşice la
Kotelnikovo. Zvonul despre sosirea iminentă a unei armate SS sunt de
domeniul fanteziei. Peste puţin timp, chiar şi noi, ofiţerii superiori, vom
căpăta raţii de front, ceea ce înseamnă foamete. Ca atare, unica noastră
speranţă rezidă în sovietici. — Spunând acestea, bătu cu palma peste
două serviete burduşite cu documente. — Am aici planurile poziţiilor
noastre defensive. Dacă ruşii pun mâna pe ele, le va fi foarte uşor să
străpungă liniile de apărare, fireşte, cu concursul nostru. E de presupus
că acest gest ne va aduce din partea lor un tratament preferenţial şi nu
cred să mă înşel gândindu-mă că, în fond, sovieticii au nevoie de oameni
ca noi ca să lupte împotriva ciumei hitleriste.
Sentimentele antinaziste ale lui Taurog, nu-l împiedicaseră însă să
semneze recent patru sentinţe de execuţie împotriva unor soldaţi
dezertori.
— E necesar ca aceste documente să-i parvină generalului
Rokossovski! exclamă generalul Lenz. Nu mai putem rămâne în acest
balamuc peste care domneşte un caporal din Boemia! Am şi eu o listă de
ofiţeri care se manifestă ca adversari implacabili ai sovieticilor şi-l pot
asigura pe Rokossovski de întreaga noastră colaborare.
Generalul Lenz uita, la rându-i, că la Sevastopol ordonase să fie