You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
— Şi de ce nu-i caută direct la Stettin? replică, sceptic şi plin de bun<br />
simţ, grăsanul Wilke. Doar au destui şi chiar foarte pricepuţi.<br />
— Ascultă! Sunt ocupat până peste cap şi n-am timp de pierdut.<br />
Dacă te interesează, spune-o, dacă nu îi pasez pontul bucătarului<br />
pifanilor, ăla o să plătească mai bine ca tine.<br />
— Să plătească! Păi, n-ai spus că e un serviciu prietenesc? Ştii bine<br />
c-o să mă revanşez!<br />
— În ceea ce mă priveşte, da, însă nu şi-n cazul amicului meu, care<br />
n-are ce face cu recunoştinţa ta şi-o să-ţi spună s-o bagi în cur şi s-o<br />
scoţi de-acolo trăgând vânturi! Ştii ce mi-a mai zis? Că din pricina<br />
pierderilor mari suferite, toţi disponibilii, furieri, ordonanţe... bucătari,<br />
vor fi expediaţi în linia-ntâi. Vin vremuri groaznice. În locul tău n-aş mai<br />
sta pe gânduri şi-aş încerca să-mi încălzesc fundul într-un Ju-52.<br />
Burduhănosul bucătar îşi trecu mâna peste ţeasta sa cheală. Se<br />
spunea că-şi pierduse părul tot cugetând cum ar mai putea reduce<br />
raţiile, ştiut fiind că era cel mai mare pungaş pe o rază de 20 kilometri.<br />
— O să-ţi mai spun o chestie, continuă, necruţător, Porta. Toţi<br />
bucătarii companiilor vor fi rechemaţi şi subunităţile se vor gospodări<br />
singure. În cazul tău însă, va fi, probabil, mai nasol pentru că eşti gradat<br />
şi cu siguranţă te vor pune comandantul unei grupe de mitraliere. Bun!<br />
Mă grăbesc, Herbert, datoria mă cheamă. După cum vezi, am fost<br />
avansat caporal-şef, şi asta comportă noi obligaţii faţă de Marele Reich.<br />
Deci, Stettinul te interesează, da au ba?<br />
— Sigur că mă interesează, doar nu-s cretin?!<br />
— În acest caz, mă duc să-mi vestesc prietenul, iar tu aranjează-te<br />
cu vodca.. Înţelege, Herbert, se grăbi să adauge Porta văzând cum mutra<br />
bucătarului virează spre mov, aşa-i situaţia.<br />
— Da' cum de ştii că am vodcă? Escrocule! Banditule!<br />
— Ho, şezi blând! Cunosc destui care şi-au muşcat amarnic degetele<br />
pentru nesăbuinţa de a mă fi insultat, dar ţie, Herbert, nu-ţi port pică.<br />
Scuzaţi de deranj şi la bună vedere!<br />
Îşi desprinse lungul şi ciolănosul său trup de pe marmită şi porni<br />
spre cazarmă.<br />
Un glonţ soseşte şuierând<br />
E pentru mine, ori pentru tine?<br />
fredona Porta fără să încetinească pasul deşi auzea cum cineva<br />
aleargă după el.<br />
— Stai niţel, striga Wilke, ce dracu, nu mai înţelegi de glumă?<br />
— Destul cu vorba! Răspunde scurt, milităreşte. Te interesează, da<br />
sau nu?<br />
— Sigur că da! răspunse, cu năduf, bucătarul. Vino să-ţi dau vodca.<br />
După ce scotoci într-un camion de cinci tone, Wilke extrase finalmente<br />
de sub o prelată cartonul cu sticlele de vodcă. Nu lipsea nici una<br />
şi, de emoţionat ce era, burtosul îi întinse lui Porta o sticlă suplimentară,<br />
nebănuind că acesta apucase să şterpelească deja una.<br />
— Restul proviziei îţi aparţine în clipa în care o să am fundul în<br />
avion.<br />
Îmbrăţişări şi pupături. Cartonul cu vodcă e instalat pe umărul<br />
roşcovanului, în buzunarul larg al mantalei, cele două sticle îşi fac cu<br />
ochiul. Ajuns la companie, Franz Krupka se holbează la el, nevenindu-i<br />
să-şi creadă ochilor.
Change language