1969-Hassel-Sven General-SS

majoritatea lor rămânea agăţată în reţelele de sârmă ghimpată şi-i
auzeam murind. Erau expediaţi, direct din cazărmi pe frontul
Staligradului, neavând nici cea mai mică experienţă a luptei, îndopaţi
doar cu minciunile propagandei.
Întâiul atac al artileriei sovietice le-a întunecat minţile şi ei au
pornit, cu priviri rătăcite, asupra mitralierelor şi automatelor inamice.
Ceţurile care se ridicau dinspre Volga i-au învelit în giulgiuri îngheţate.
Nici măcar nu ţipau copiii aceştia de şaptesprezece ani, forţaţi să se
angajeze ca voluntari. Un neamţ nu ţipă, a ţipa e laş. Mulţi dintre ei, cu
plămânii sfârtecaţi de suflul exploziilor, mureau de o lentă asfixie. Am
izbutit să aducem îndărăt pe câţiva dintre ei, dar a fost tare greu.
Picioarele lunecau pe bucăţi de carne omenească şi cadavre acoperite
de glod, iar dacă inamicul ne auzea, ce ţinte minunate îi ofeream! Cu o zi
în urmă, şapte dintr-ai noştri au pierit în felul acesta. Pentru douăzeci de
recruţi salvaţi, ni se promisese câte o învoire de o zi. Era foarte ispititor,
dar asemenea operaţiuni au fost, în scurt timp, sistate întrucât costau
prea scump prin pierderea unor combatanţi experimentaţi.
Cercul de foc în care urmau să fie prinse trei armate sovietice se
strângea tot mai mult în jurul Stalingradului. „Cea mai mare victorie a
tuturor secolelor!" trâmbiţa propaganda, dar de victorii ne cam
săturasem. Ajunge cu atâtea victorii! Singurul lucru pe care-l doream era
să se termine odată războiul ăsta! Numai subofiţerul Julius Heide, un
fanatic, se simţea fericit.
— Ce mai, o treabă făcută pe cinste! Acuşi cucerim bucata asta de
fluviu, şi, direct la Moscova!
Să-l iei la poceală, nu alta!
Comandantul Armatei a VIII-a italiene a cerut Înaltului
comandament german ca trupele sale să intre primele în Stalingrad.
Steagul italian era cel care urma să fluture deasupra uzinei „Octombrie
Roşu", dar uite că italienii au ajuns să se certe cu românii, care şi ei
voiau să fie primii. 7
— Ce-mi pasă cine intră primul în afurisitul ăsta de oraş, dacă-n
momentul ăla eu unul o să mă aflu undeva departe de linia-ntâi! rânjea
Porta. Mă mir doar că macaronarii au devenit deodată atât de bătăioşi!
Nu le-au plăcut niciodată locurile unde se lasă cu pac-pac!
Într-una din zile, pe când se mai aştepta căderea Stalingradului, am
primit o misiune în spatele liniilor ruseşti. Trebuia să aruncăm în aer un
pod foarte important ce slujea, zi şi noapte, la aprovizionarea inamicului.
Ni s-a mai spus că, înainte de a ajunge la el, va fi nevoie să străbatem o
mlaştină.
Mlaştina este ea în sine ceva oribil. La asta, se mai adauga şi faptul
că, în afara propriului său echipament şi armament, fiecare din noi urma
să poarte un container conţinând 30 de kilograme de trotil, sufocant de
greu. Ziua ne ascundeam prin lăstărişul des, noaptea înaintam. A doua
zi, am dat şi de mlaştina pomenită în care am început să ne înfundăm
până la genunchi. Nimic mai perfid şi mai înşelător decât mlaştinile
astea ruseşti, pretutindeni moartea care te pândeşte sub un strat,
7 Inexact. Armata a VIII-a italiană şi Armata a III-a română, ambele
făcând parte din Grupul de armate „B" se aflau mult la nord de
Stalingrad, iar Armata a IV-a română, sensibil mai la sud. În Stalingrad şi
zonele limitrofe au luptat doar Armata a VI-a germană sub comanda
mareşalului von Paulus.