1969-Hassel-Sven General-SS

— Ceva noutăţi? se interesează Micuţul. Vreun dezastru, vreo
catastrofă?
— Aşi! Cică marina a scufundat o groază de nave şi Anglia e
aproape învinsă.
— Nu mai pricep nimic, intervine Gregor. De când am isprăvit cu
Polonia ni se tot spune că Anglia e la pământ. Şi-atunci, de ce nu
capitulează? Nu mai au nave, porturile le sunt în flăcări, avioanele
datează de pe vremea celuilalt război, n-au ce hali şi, totuşi, noapte de
noapte vin şi ne bombardează oraşele. Cum se face?
— Misterele războiului, declară, solemn, Porta. Ia te uită! Aici e ceva
interesant! Ascultaţi şi voi: „La Stalingrad, ostaşii luptă cu furie ca nişte
adevăraţi eroi wagnerieni. Combatanţii Armatei a VI-a vor intra în istorie
ca eroi printre eroi. Ei înving şi mor cu gândul la Führerul mult iubit".
— Ajunge! izbucni Gregor. Sunt sătul de frazele astea. Mă cufuresc
numai când le aud!
— Comandanţii de pluton, la mine! îl auzirăm pe căpitanul Schwam
strigând din celălalt capăt al halei.
Primim ordinul să asigurăm garda sinistrei clădiri a G.P.U. 15 -ului, în
pivniţa căreia feldmareşalul von Paulus şi statul său major se joacă de-a
războiul, trăgând săgeţi şi împlântând steguleţele pe o hartă. Ce ştiu ei
de suferinţele soldatului, de foame, de frig, de torturi? Fac războiul aşa
cum au învăţat c-ar trebui făcut la Academia lor militară. Pentru ei,
bătălia Stalingradului e tot un Kriegspiel 16 , doar că ceva mai serios.
Unul după altul, o pornim pe bulevardul Revoluţiei. În marea lor
majoritate, clădirile care-l mărginesc au rămas intacte. N-au căzut decât
puţine proiectile, mai mult dintr-acelea rătăcite. Suntem depăşiţi de un
şir lung de civili care se evacuează, cărând răniţi şi bolnavi culcaţi pe
pături. Dintre ruine apar câţiva copii zdrenţăroşi, cerşind pâine. Ni se
face milă şi le dăm tot ce avem. Un băieţel cu o bonetă de infanterist
german pe cap şi cu o sabie rusească în mână se agaţă de Micuţul.
— Gospodin soldat, ciripeşte prichindelul, nu vrei să fii tăticul meu?
— S-a făcut, amice, răspunde zâmbind Micuţul şi-l saltă pe umăr.
Câţi ani ai?
— Nu ştiu, dar sunt de-acum bătrân. — Înlănţuie cu mânuţele gâtul
uriaşului: Gospodin soldat, da' n-ai vrea să fii şi tăticul surioarei mele mai
mici?
— Ba da, ba da, răspunde, înduioşat, Micuţul, lăsând copilul pe
caldarâm.
— Mă duc după ea, strigă băieţelul, pornind ca o svârlugă.
Şuierul unui proiectil spintecă văzduhul... Fulgerător, ne trântim la
pământ. O explozie solitară. Ne ridicăm şi ne scuturăm. N-am păţit
nimic. Doar că, în mijlocul bulevardului, zac, într-o băltoacă de sânge, o
bonetă nemţească şi o sabie rusească făcută tirbuşon...
După două zile de gardă la clădirea G.P.U.-ului, suntem schimbaţi şi
trimişi într-o cazarmă, iar Porta e avansat caporal-şef.
— Nu-i cu putinţă! exclamă subofiţerul Franz Krupka împungând cu
degetul mâneca lui Porta. Te-au făcut caporal-şef! Bătrâne, drumul spre
bastonul de mareşal ţi-e, de acuma, deschis, dar ştii şi tu că un galon
nou trebuie udat!
15 Gosudarstvenoie Politiceskoe Upravlenie — Direcţia politică a statului
16 În traducere literală: Joc de război. Exerciţiu tactic efectuat pe hartă
sau la lada cu nisip.